Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Paula Negrea

Publicat: Joi, 17/09/2009 - 15:09

Poti sa-ti construiesti o afacere solida pornind de la o vanatoare de chilipiruri? Spiritul de bun comerciant si instinctul ascutit au ajutat-o pe Melania Petrescu in aventura de aproape 10 ani pe care o are in magazinul Unirea Shopping Center, unde manageriaza cu succes, in ciuda problemelor, magazinul Georgia.

Managerul de la Georgia cunoaste ambele fatete ale unei afaceri de moda: si productia si comertul. A cutreierat tara in lung si-n lat pentru a-si aproviziona magazinul cu articole de la lohn-isti, dar are si un atelier propriu, care a salvat-o in anumite momente. Iar daca s-ar intampla sa nu-si mai permita chiria din Unirea, tot pe productie s-ar baza.

Disparitia brandurilor romanesti de la etajul unu al magazinului Unirea a starnit controverse acum o jumatate de an. Ce s-a intamplat?
Pur si simplu ni s-a spus sa ne mutam. Noi aveam contract pentru spatiul de 86 mp din Unirea de la etajul unu de 10 ani. Magazinul a mers foarte bine, insa din momentul in care au fost mutate brandurile locale la etajul trei, noi printre ele, toata lumea a avut de pierdut. Fornarina, care a preluat spatiul nostru si al celor de la Musette, a rezistat mai putin de sase luni.

De unde stia lumea ca v-ati mutat la etajul trei?
Am tinut un banner in vitrina, in care ne-am anuntat clientii ca ne vom muta, apoi am facut o deschidere draguta, am trimis e-mailuri. Aici avem un spatiu de 230 mp, fata de 86 mp cat aveam jos. Prin urmare, am sarit la o chirie de 10.000 de euro lunar, fata de 3.000 de euro. Eu, din fericire, am avut un instinct bun si am optat pentru spatiul in care functionez acum. Altii, precum Luca si Roxy, au dat faliment si au plecat. N-am avut de ales, unde era sa ma duc? Contractele se fac cu drept de reziliere unilaterala. Din pacate, sunt promovate brandurile mari. Necazul este ca noi nu avem foarte multi bani, investim cat putem, facem credite, ne imprumutam, numai noi stim cum si practicam adaosuri decente, intre 40 si 80%. Acestea sunt mici comparativ cu cele ale marilor branduri, unde pretul in magazin este de cel putin 12 ori mai mare fata de pretul de fabricatie. Retailerii de talie mare discuta altfel cu dezvoltatorii de malluri si centre comerciale. Parerea mea personala este ca firmele romanesti vor disparea de pe piata, incet-incet. Nu vreau sa spun ca vor fi cumparate, ci ca vor da faliment, pentru ca nu sunt ajutate de nimeni.

Mai are Georgia productie?
Mai avem, chiar daca jumatate din cat aveam acum ceva timp. De fapt, acest lucru ne-a si salvat: faptul ca avem atelierul propriu in casa noastra, unde nu platim chirie. Daca mai plateam si acolo alte cateva mii de euro chirie, nu stiu cat mai rezistam…

Ati avut dintotdeauna productie sau ati inceput cu importuri de haine?
Am facut dintotdeauna productie. Noi am cumparat foarte multa marfa de la lohn-isti, am lucrat mult cu Sorina Placinta, de la Sorste. Apoi am lucrat si cu alte fabrici din Focsani, unde intr-o vreme erau vreo 42 de producatori de confectii.

Incet-incet, lohn-ul nu a mai mers si nu am mai avut ce sa vand, astfel ca am fost obligata sa-mi deschid un atelier propriu. Am ajuns la un moment dat la 40 de masini si a trebuit sa caut un spatiu. Atunci am achizitionat o casa unde am productia si atelierul. Vreau sa deschid acolo si un magazin cu circuit inchis.

Ce tip de interventii ati vedea, astfel ca brandurile romanesti sa supravietuiasca?
Doar daca statul ar da niste legi care sa oblige marii dezvoltatori de centre comerciale sa acorde spatiu suficient si firmelor romanesti. Noi nu suntem doriti in malluri. E diferenta intre modul nostru de a gandi si cel al francezilor, unde marcile locale sunt protejate. Cat s-a straduit H&M sa intre pe Champs-Elysees! Sa va dau un exemplu: am vrut sa intru in mallul care se va deschide in toamna, AFI Cotroceni Park, si am apelat la agentia care se ocupa de inchirieri sa imi dea un spatiu, oricat de mic. M-au refuzat. Singurul brand romanesc admis, in acel moment, era TinaR, care insa nu primise un spatiu deosebit de bun. De o luna de zile se roaga de noi sa intram in acest mall, oferindu-ne spatii bune, la preturi la care nici macar nu indrazneam sa visam pana acum. Acum dezvoltatorii incurajeaza si firmele romanesti pentru ca criza a afectat pe toata lumea. Sunt alte centre comerciale unde te cheama sa stai gratis, dupa care anul viitor, daca iti merg vanzarile, platesti o chirie de 5 euro/mp. Altii din Pitesti au oferte de amenajare a magazinului, numai sa vii. Bun, chiar gratis, daca nu ai clienti, de ce sa mergi?

Ai avut magazine doar in Unirea sau si in alte locuri?
Am avut la un moment dat sapte magazine in Bucuresti, dar am mai dat marfa si in tara. Am ramas insa doar cu acesta din Unirea.

M-am lovit de multi oameni neseriosi, care luau marfa si nu mai plateau. Cazuri de genul acesta se intampla tot timpul, si cunosc producatori care si-au inchis afacerile din cauza ca n-au reusit sa-si recupereze banii pe marfa.

Cum merge afacerea?
Nu pot spune ca merge bine. De sase luni, de cand am deschis noul magazin Georgia, nu merge aproape deloc.

Cu toate ca, in continuare, Unirea este cel mai bun magazin?
Asa se spune, dar eu vin in fiecare zi, chiar si sambata si duminica, si este gol, fata de alta data. De unde sa ne platim facturile si chiriile daca nu ne intra clienti pe usa?

Cu cat v-au scazut vanzarile?
Cam cu 60%: daca inainte aveam vanzari cam de 10.000 de lei pe zi in 80 mp, acum au ajuns la 4.000 de lei in 200 mp. Eu am sprijinit dintotdeauna producatorii autohtoni, Georgia este un spatiu multibrand cu marfa romaneasca din toata tara. Am mai adus si imbracaminte din strainatate, produse care se gasesc mai greu la noi, tricotaje, pulovere sau rochii de ocazie, din Anglia, Italia si Turcia. Sunt in jur de 8.000 de articole in magazin.

Cu ce producatori colaborezi?
Lucrez cu Caro, Party Style, Nausica, Dante Design, Extasy, Hypnotique, Sophie Design, Mattex, Tiffany si altele. Sunt multi, le cunosc istoria de aproape 10 ani si stiu cum s-au dezvoltat. Dar toti au probleme, nu mai merg atat de bine ca inainte. Nu ne putem compara cu firmele din afara. Este o moda acum, toate centrele comerciale vor branduri mari, in speranta ca atrag clienti multi. Dar conteaza si faptul ca, fiind firme mari, sunt considerate serioase cand vine vorba de plata chiriei. Cu toate acestea si eu am platit intotdeauna chiria la timp. La un moment dat aveam vanzari de 300 de articole pe zi, aveam 50 de furnizori intr-un spatiu de 80 mp, asadar primeam marfa de cel putin trei ori pe zi. Clientele stiau ca daca vin la ora 11 gasesc o marfa, daca vin la ora 17 gasesc altceva. De cand au venit brandurile mari, eu nu mai vand un produs peste 100 de lei!

Cum a mers productia?
Am lucrat pentru ca am avut, la un moment dat, 60 de clienti in tara. In prezent numarul lor s-a redus la 30, dar nici atelierul meu nu mai are 40 de angajati, ci 25. Practic, piata ne-a obligat sa ne restrangem, pe de o parte influentata de puterea scazuta de cumparare a romanilor, pe de alta de concurenta cu brandurile internationale.

Cum vezi viitorul brandurilor romanesti?
Eu sunt mai pesimista si cred ca va dura mai mult pana se va redresa situatia. Oamenii au credite pe care trebuie sa le plateasca, sunt alte lucruri care au prioritate, nu hainele. Observ lucrul acesta si la mine, sunt mult mai precauta. Oricum, daca o sa cada piata de tot, firmele straine se vor prabusi inaintea celor romanesti, pentru ca au cheltuieli mult mai mari, sunt altfel organizati.

De ce crezi ca sunt depunctate brandurile romanesti in competitia cu cele internationale?
Vanzarea incepe din vitrina, iar romanii nu au suficiente fonduri pentru a investi in amenajarea de magazine. Se pune foarte mult accent pe imagine, iar romanii nici nu stiu, nici nu au suficiente resurse pentru acest lucru.

Nu exista decoratori care sa-ti faca amenajarea de magazin cu bani mai putini?
Pentru amenajari se lucreaza cu arhitecti. Pe mine m-a costat 80.000 de euro pentru 230 mp, iar acesta este un spatiu simplu, foarte practic. Cred ca imaginea face 80% din vanzare, numai ca este costisitor de investit in ea. In primul rand, daca nu iti place vitrina, nu intri.

Ce vei face daca nu vei mai putea plati chiria in Unirea?
Probabil voi inchide magazinul, dar voi ramane cu atelierul, unde nu platesc chirie. Mi-ar placea, daca ar mai scadea chiriile, sa-mi deschid un magazin pe strada, dar Bucurestiul, din nefericire, nu are astfel de spatii. Trebuie sa merg pe cantitate si pe rulaj ca sa pot sa-mi platesc chiria, ceea ce inseamna ca afacerea este disproportionata: sa platesti o chirie de 10.000 de euro vanzand haine de 5 euro este aberant. Iar in Unirea, la etajul trei, nu poti vinde haine scumpe.