Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Mie, 13/01/2010 - 17:08

Alcam International este una dintre putinele companii “verzi” din domeniul textilelor care vor cheltui bani europeni, prin intermediul Programului Operational Sectorial “Cresterea competitivitatii economice”.

Din proiectul de 344.000 de euro Alcam va primi 70% bani europeni, iar investitia va merge in dezvoltarea unor textile de casa fara concurenta pe piata. Folosirea unor materiale reciclate a scazut pretul pernelor de la Alcam atat de mult, incat le concureaza pe cele din Asia. Alin Neagu, director general la Alcam International, a intrat in afacerea cu perne industriale dupa ce a fost ani buni “director de multinationala”. Dupa ce a dezvoltat punctul de lucru al producatorului de poliuretan Eurofoam din Bucuresti, a ajuns intr-un moment in care isi dorea sa-si foloseasca din nou creativitatea. Astfel, cu ajutorul cunos­tin­telor pe care le avea deja in piata, impreuna cu alti parteneri, a pus bazele afacerii Alcam, cu acoperire pe piata textilelor si a mobilei.

Ce le furnizati, mai exact, clientilor?
Le oferim de la materiale de acoperire, perne, pana la PAL, PFL, cam tot ce tine de productia canapelelor. Dar principala noastra activitate este productia de perne industriale, pentru care lucram in doua puncte: in Timisoara si in Bucuresti. Cred ca suntem cei mai mari producatori de perne industriale din tara, procesam in jur de 100 de tone lunar.

Ce inseamna perne industriale, la ce se folosesc ele?
Pernele industriale sunt altele decat cele de dormit. Canapelele, de exemplu, au perne de spatar, care pot fi facute din altceva decat burete. Noi le realizam din fibra siliconata, amestecata cu res­turi de burete, obtinem produse noi prin reciclarea materiilor din piata. Avem doi clienti foarte mari, principali furnizori ai IKEA, din Baia Mare si Tg. Lapus. IKEA se dezvolta foarte mult pe partea producatorilor de tapiserie din Romania, isi muta capacitati mari aici. Noi le lucram pernele de sezut si de spatar, le furnizam cam doua tiruri din Bucu­resti si trei din Timisoara pe zi.

Sa inteleg ca IKEA este principalul client?
Privind cifra de afaceri, nu lucram mai mult de 10% pentru ei. Lucram cu Elvilla, cu Mobexpert, care isi face toate pernele la noi. Avem clienti pana in Baia Mare. Preturile pernelor noastre sunt foarte mici, tocmai datorita reciclarii de resturi textile.

Care este avantajul lor, in afara pretului?
Se pune foarte mult in acest moment accentul pe partea de reciclare si de mediu inconjurator. Noi practic reintroducem anumite materii in circuit. Nu au nici o proble­ma de rezistenta, nici de confort, pentru ca putem sa ne jucam cu tot felul de materiale, sa folosim pana naturala, sa scoatem si produse sofisticate si destul de scumpe. Ne intere­seaza sa lucram cu producatorii de lenjerii, avem re­latii cu cei din zona Pucioasa, iar in Bucuresti lucram si cu marile retele de magazine, dar distributia o fa­cem prin alte companii. Scopul nos­tru este de a dezvolta produse noi.

In ce consta proiectul cu cofinantare europeana?
Cu ajutorul utilajelor pe care le vom importa vom putea produce niste pilote interesante, in totalitate din deseuri (mai putin materialul de acoperire), care ofera un confort deosebit si al caror pret va fi la jumatate fata de ce este pe piata. Practic, in loc sa folosim covorul acela de vatelina, care se taseaza in timp, noi vom veni cu un produs cu casete, dupa modelul plapumelor. Avem in proiect achizitionarea unui utilaj care poate sa produca 200 de pilote cu ajutorul unui singur om. Va rezulta o pilota mai usoara decat cele de pe piata si cu costuri mult mai mici, pentru ca se va folosi multa materie prima reciclata. Este un produs nou, ecologic.

De unde luati materia reciclata?
Suntem cinci actionari, cu diferite proportii, in cinci companii. Una dintre ele fabrica vatelina, iar aici suntem in parteneriat cu o firma italiana cu traditie de 50 de ani. Este vorba de o investitie de peste un milion de euro, inaugurata anul trecut la Timisoara. Resturile de aici intra din nou in procesul de productie. Pe langa resturile din productia proprie, avem distributia pe zona de sud a celui mai mare producator de spume poliuretanice din lume, Vitafoam, companie care a inaugurat recent o fabrica la Ludus, o investitie de 12 milioane de euro. Toti producatorii de mobila din Romania cumpara de la noi intr-o forma sau alta. Acestora le convine foarte mult sa ne dea deseurile gratis, pentru reciclare. Nu oricine insa poate sa cumpere aceste deseuri din piata. De exemplu, Mobexpert imi da resturi, iar eu le dau perne. Putem lucra si cu resturi din materiale textile, de la fabrici de saltele, unde exista bumbac sau lana. Practic, incercam sa folosim cam tot ce inseamna deseuri. Eu cred in acest trend de amploare mondiala. In Romania insa nu exista o reciclare generalizata. Mai avem un business, aducem masa lemnoasa din Ucraina si Belarus pentru companiile care lucreaza cu IKEA. Ultima societate infiintata in mai 2009 este specializata pe taierea de burete. Avem un contract cu Vitafoam, noi le-am pus la dispozitie spatiul, ei au venit cu utilajele. Ne-au dat un fond de marfa pe care il platim la trei luni de zile, fara sa avem nici un fel de garantie catre ei. Afacerea a fost pe profit din prima luna.

Cum v-au mers afacerile anul acesta?
Am avut crestere pe toate societatile. Plus ca am dezvoltat doua afaceri noi.

Cum este sa lucrezi pentru businessul propriu?
Nu toti oamenii se simt bine pe cont propriu, doar cei care nu vor sa fie controlatI, care vor sa gandeasca, sa fie creativi. Sunt oameni care se sperie, chiar daca sunt mult mai capabili, se simt mai in siguranta intr-o companie multinationala. Firma noastra are in momentul acesta o cifra de afaceri pe toate cele cinci unitati de aprope 900.000 euro pe luna.

Acesta este primul proiect pe care-l accesati?
Da, am vrut sa vedem cum ne descurcam cu acesta, cum reusim sa-l finantam pentru ca suntem in dis­cutii atat cu BCR, cat si cu CEC, care par a avea oferte mai bune. Aici marea problema este garantarea. In proiectul european vom primi 70% din 344.000 de euro, dar ideea este ca trebuie sa avem finantare ca sa realizam proiectul, iar de abia dupa sase luni de la implementare se primesc banii de la UE.

Nu ar fi fost mai simplu sa-i dea de la inceput?
Asa ar fi trebuit si sunt multe proiecte care s-au obtinut, dar nu s-au finalizat tocmai din pricina finantarii. In momentul de fata noi avem cateva spatii care au fost evaluate acum ceva timp la 420.000 euro, or, BCR ne ofera pe ele doar 40.000 euro.

Ce veti face daca nu primiti bani de la BCR?
Ne vom descurca, mai avem un back-up plan. Intotdeauna merg pe doua surse de finantare, iar daca nu voi reusi nici asa, voi apela la partenerii nostri italieni. Avem apoi doi ani ca sa implementam proiectul. Dar mai avem un alt proiect, mult mai intere­sant decat acesta, pentru care strangem inca documentatia si cu care vom aplica anul viitor.

Tot pe reciclare?
Da, vrem sa scoatem un produs care nu exista pe piata, sa inlocuiasca anumite tipuri de
poliuretan.

Merita sa faci productie in Romania?
Noi avem cam 180 de oameni in acest moment, majoritatea sunt pe productie. Daca vorbim din punct de vedere efort/efect, poate este mai bine sa faci comert, problema este ca in comert totul se schimba foarte repede, trebuie sa fii tot timpul prezent in piata. Dar in productie ai alte avantaje, poti fi inventiv, flexibil. Eu nu pot face fata la volumul de lucru, tot ce produc vand. Nu am stocuri foarte mari, pot sa gandesc produse mai ieftine, sa gasesc solutii. Iar cand reusesti sa iesi cu produse intere­sante, castigi mult. La perne noi nu avem concurenta in Romania. Avem perne mici care pot sa coste un leu pana la cele mari care costa trei lei, cu pretul acesta pleaca de la mine. Pernele noastre ajung si in hipermarketuri, nu direct, dar pretul creste de 5-10 ori. Vindem si in complexul Europa...