Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Mie, 13/01/2010 - 17:56

Sorina Placinta nu este genul de om care sa piarda oportunitati in viata. A demonstrat-o in momentul in care a acceptat sa faca pasul de la administrarea unui business de productie la Ministerul Tineretului si Sportului.

Scopul interviului nu a fost totusi acela de a analiza performantele unui ministru, ci mai degraba de a afla care sunt perspectivele Sorinei Placinta, inginer textilist si manager al Sorste, o afacere cu 2.000 de angajati, asupra unei industrii care ar trebui sa se indrepte tot mai mult spre
plusvaloare.

Cum a fost anul acesta pentru Sorste?
A fost un an greu, ca pentru toata lumea. A trebuit sa fim mai activi pe piata, deoarece clientii traditionali si-au scazut comenzile, unii cu pana la 45%. Am reusit sa supravietuim, evident ca fara profit, dar pastrandu-ne locurile de munca si platind toate taxele.

Cu cat v-au scazut vanzarile anul acesta?
Este greu de spus per totalul grupului, dar cifra de afaceri pe manopera nu a scazut.
Pretul pe minut in Romania este intre 0,11 – 0,13 euro, depinde daca lucrezi tailoring sau mass production. Noi ne-am pastrat aceeasi cifra de afaceri pe manopera, incluzand aici si materia prima, pe care o cumparam.

In prezent segmentul de mass production a plecat si am ramas cu clientii de premium sau high premium pentru care facem numai manopera.

Ce cifra de afaceri estimati in acest an?
Intre 15 si 18 milioane de euro pe tot grupul. Am avut si valori mai mari cand lucram produs complet. Insa aceasta presupune o responsabilitate financiara. Toata lumea spune ca noi, in Romania, trebuie sa lucram produs complet.

Si nu credeti ca ar fi mai bine?
Trebuie sa va contrazic. As fi de acord sa lucram produs complet atata timp cat tesaturile si tot ce intra in acel produs s-ar cumpara din Romania, or nu este cazul. Clientului ii convine ca prestatorul sa achizitioneze materia prima, pentru ca are grija de consum, isi asuma toata responsabilitatea financiara, dar nu pune nimic in marja asta, doar plateste dobanzi la banca.

Plus ca nu are nimeni un cash flow care sa ii permita lucrul acesta. Chiar daca, sa zicem, nu ar avea nevoie sa ia banii din banca, nu stiu daca i-ar conveni sa cumpere o tesatura din strainatate, sa o plateasca in avans, de vreme ce clientul nu-ti ofera nimic in plus pe acea tesatura.

Atunci care ar fi avantajele?
Pentru Romania avantajul ar fi daca am avea tesatorii si filaturi si am avea o tara integrata textil. Clientul stie care este consumul de tesatura si pretul pe metru, deci tot la manopera se face diferenta, acolo esti eficient sau nu. Ceea ce-i oferi insa clientului este un serviciu in plus. Aceasta in cazul clientilor de mijloc, care au cam inceput sa plece. Noi am ramas cu clientii premium, care prefera sa isi cumpere ei tesatura, atat de bine stiu ce vor si cunosc moda. In plus, noi nici nu avem cunostinte atat de bune de verificare a tesaturii, incat sa achizitionam pentru marile case de moda.

Nu va permiteti acest risc…
Nu, pentru ca noi nici nu avem un institut cu oameni atat de bine pregatiti in acest domeniu. O comanda de la o firma high premium are 50 de bucati in cinci culori.

Lucrati si comenzi mici?
Acestea nu sunt comenzi mici, sunt uzuale in Romania pentru cei care vor sa reziste inca 10 ani. Noi am simtit acest lucru si din 1999 am inceput sa lucram pentru a atrage cat mai multi clienti pe segmentul de high premium. Ne-am indreptat spre Luisa Spagnoli, Max Mara weekend, Marella, Marina Rinaldi, dupa care am mers mai sus.

De ce v-ati orientat spre aceasta piata?
Am considerat ca acesta este viitorul, pentru ca pretul manoperei va creste. Iti trebuie produse care sa aiba cat mai multe minute inglobate, produse cat mai sofisticate, asa incat sa-ti poti permite sa fii eficient si sa platesti salarii bune.

Ati avut vreo strategie pe care ati implementat-o pentru a face fata situatiei de criza?
In primul rand am incercat sa ne pastram clientii traditionali oferindu-le cat mai multe servicii acolo unde nu le-am putut oferi un pret mai bun pe minut, de la urmarirea comenzilor de tesaturi, sortarea pe magazine pana la intreaga etapa de mostrare. Am incercat sa ii stabilizam drept clienti, oferindu-le de multe ori servicii incluse in pretul de manopera sau un pret mult mai mic decat la ei in tara. In plus, ne-am concentrat si pe atragerea de alti clienti.

A contat faptul ca ati fost mult mai disponibili cu clientii?
Da, si ne-am dat seama ca luptam pentru acelasi scop, de a vinde cat mai multe produse clientului care intra in magazine. Am avut o relatie foarte buna cu clientii in 2009, mai buna decat altadata. Daca inainte era vorba de o relatie client-furnizor, acum suntem mai mult parteneri…

Ati apelat la preturi de criza?
Nu, intotdeauna am discutat cum sa facem cel mai bine, nu ni s-au impus lucruri, ci am gasit solutii impreuna.

Ce companii au fost afectate de criza, cele mici sau cele de talia lui Sorste?
Noi nu am fost afectati de criza. Este adevarat ca firmele mari sunt mai putin flexibile, dar depinde de strategia fiecareia. Un mare jucator pe piata de confectii are avantajul de a-ti oferi o anumita stabilitate, dar, in acelasi timp, in interiorul afacerii trebuie sa fii flexibil. Cred ca o firma mare nu inseamna ca trebuie sa se miste greu, ci sa aiba tot ceea ce are nevoie un client, de la tipare, gradari, incadrari pana la tehnicieni care sa urmareasca productia. In inte­rior fiecare trebuie sa se comporte ca un centru de profit de sine statator si sa fie foarte flexibil.

Nu este mai greu sa lucrezi mai multe comenzi diferite?
Aceasta este strategia pe care am adoptat-o la Sorste. In 1999 era foarte mare cererea de produse pentru retaileri high street. Totusi noi am inceput dezvoltarea pe segmentul premium si high premium. Puteam sa facem foarte multi bani: am ales sa pierdem ca sa fim castigatori mai tarziu.

A fost o inspiratie de moment? V-ati pozitionat altfel pe piata?
Poate ca unele lucruri se fac la inspiratia de moment, dar noi am gandit totul. Am vrut sa ramanem un mare jucator pe aceasta piata si sa fim printre ultimii care “parasesc barca”. In ce priveste firmele mici, intr-adevar si-au pierdut angajati sau au fost nevoite sa renunte pentru ca nu au acele servicii. Multe firme mari au avut probleme pentru ca in textile se lucreaza pe sezoane, nu este ca o productie de masini, unde se mai schimba o piesa. In confectii nu-ti vine sa crezi cand clientul iti spune: “Imi pare rau, sa vad ce vand”. Trebuie sa fii tot timpul in miscare, sa simti piata.

Pana cand aveti comenzi asigurate?
Pana anul viitor in aprilie.

Care dintre diviziile grupului a mers cel mai bine?
Milcofil este partea de hotel si real estate, in care gradul de ocupare a scazut la 50%, fata de 60% anul trecut. La Sorste lucram partea de mass production pentru Ikea, care a scazut, iar la Artifex a fost partea de high fashion, unde am reusit sa ne mentinem.

Intentionati sa dezvoltati si alt tip de afaceri pe Milcofil?
Da, chiar am castigat un proiect din cadrul Programului Opera­tional Sectorial “Cresterea competitivitatii economice”. Vrem sa dezvoltam o noua sectie de costume pentru barbati, vom demara proiectul dupa ce semnam protocolul, probabil prin martie-aprilie. Noi oricum lucram deja costume de barbati, dar vom da drumul cu masini noi.

Sunt cinci companii mari pe lista Ministerului Economiei, fiecare cu un anumit punctaj. Li se vor acorda si sumele tot in functie de acesta?
Sigur, este o anumita suma alocata de UE, atunci se iau toate societatile, se aduna suma, iar unde s-au terminat banii, asta este.

Este o miscare curajoasa sa incepeti o noua afacere pe o piata in cadere?
Pai, asta fac eu cel mai bine: confectii. Nu este in cadere, se gasesc tot timpul segmente pe care nu le-ai cercetat.

Trebuie doar sa studiezi piata si sa cauti ceva ce nu s-a abordat. Noi lucram deja 30% confectii barbati la Sorste.

Este pentru prima data cand accesati un fond european?
Unul asa de mare da. Dar si acesta este 50% nerambursabil, restul va fi contributia noastra.

Cum vedeti anul 2010 pentru jucatorii din confectii?
La fel de greu ca 2009, vor supravietui cei activi, care inteleg nevoile clientilor si ofera o calitate cat mai buna la un pret cat mai bun. Si sa nu se gandeasca la profit pana la sfarsitul lui 2011, chiar prima jumatate a lui 2012. Sa nu ne facem nici un calcul de proiect, ci de supravietuire, sa ne tinem oamenii care sa-si pastreze mana, pentru ca este greu sa ii formezi in high premium. Cred totusi ca pentru Romania criza nu a fost asa de rea, mai ales in ce priveste resursele umane. A facut ca cererea si oferta sa-si capete locul lor in piata, pentru ca nu era normal sa platesti foarte mult pentru un serviciu incorect.

Credeti ca se va face o curatare a pietei?
Nu stiu daca pot sa-i spun curatare, dar se va aseza piata asa cum este normal, intre cerere si oferta, iar clientii vor avea un cuvant de spus, ceea ce nu s-a intamplat pana acum. Eram ca pe vremea lui Ceausescu, cand furnizorii aveau un cuvant de spus, indiferent cum ni se vorbea, eram multumiti. Romania trebuie sa se modernizeze. La noi nu stii ce primesti pentru ceea pe platesti, or, la fel era si pentru resursa umana. Cred ca acum, cu criza, s-a facut un pas foarte important.

Stiu ca nu sunteti la Ministerul Economiei, dar sunteti textilista. Ati fi putut sa faceti ceva pentru aceasta industrie, cand ati fost in Guvern?
Pentru industria noastra cel mai mult putem sa facem noi, cei care lucram. Trebuie sa uitam de implicarea statului, tot timpul ne-am plans ca statul nu ne da, dar statul suntem noi. Statul este deja obez si trebuie sa se reduca, ca sa nu fie o povara pentru noi. El nu trebuie sa ne ajute decat cu legi corecte intr-o economie corecta.

Unele state au avut politici de sprijinire a anumitor ramuri industriale, precum Turcia cu industria lor textila…
Noi deja am pierdut startul industriei integrate si nu stiu daca va mai fi cazul unei reveniri. Cred ca ar trebui sa ramanem pe partea de servicii si de manopera. Ma gandesc sa cream un institut de moda, sunt in discutii privind aceasta idee cu niste oameni activi in acest sens, pentru a scoate pe piata constructori de tipare, designeri, tehnicieni.