Pe lângă benzi, panglici și alte articole de pasmanterie folosite de obicei în modă, bine-cunoscuta societate timișoreană Pasmatex, sub presiunea unei piețe dificile, abordează domenii noi și interesante.
Astfel au apărut colaborările cu industriile mai tehnice precum cea automotive, bine dezvoltată în zona de vest a țării, dar și cu… Hollywoodul. Pasmatex lucrează niște huse speciale pentru corpurile de iluminat de pe marile platouri de filmare din California.

După o perioadă de criză prelungită, Pasmatex încearcă să se repună pe picioare. Potrivit lui Cosmin Grapini, CEO al Pasmatex, anul 2015 a fost un an mai bun decât 2014. După ce în 2012 compania a încetat să mai lucreze confecții în lohn, a urmat o perioadă de căutări, iar în prezent drumul care pare să-i priască privește zona textilelor tehnice. Însă, orice contracte externe ar avea, firma încearcă să înglobeze și produsele proprii, benzi sau etichete discrete, dar indispensabile.

Cum îi merge societății Pasmatex în prezent?
Noi ne încăpățânăm să rezistăm pe o piață foarte dificilă precum cea din România. Fiind o societate care se adresează în principal industriașilor din textile, suntem cumva la mijlocul lanțului tehnologic, motiv pentru care trebuie să le meargă bine tuturor. Știm cu toții că industria textilă din România s-a comprimat puțin în ultimii ani, iar mulți utilizatori de accesorii textile ori au dispărut, ori s-au transformat. Lohn-ul, care era motorul industriei textile, a emigrat în mare parte spre zone mai ieftine…

Acum am înțeles totuși că s-au întors comenzile…
Este adevărat, dar nu pentru produse ieftine sau medii și nu pentru cantități foarte mari.

Vorbiți de zona Timișoarei?
Nu, vorbesc de România în general. Dar zona Timișoarei este ceva mai scumpă ca forță de muncă, motiv pentru care industria textilă, care nu este cea mai darnică cu salariile, are o viață mai grea. Noi supraviețuim pentru că am făcut toate eforturile ca să ne adaptăm la ceea ce se întâmplă în jur și acordăm mai multă atenție produselor tehnice.

S-a schimbat puțin ponderea dintre export și piața internă?
Pentru partea de accesorii, exportul este în creștere. Firma noastră de confecții a încetat să mai lucreze lohn din 2012, dar am păstrat experiența ei, pe care am integrat-o în Pasmatex și o folosim pentru confecții tehnice, pentru automotive sau pentru industria cinematografică din SUA.

Ce faceți pentru filme?
Lucrăm un tip de produs care are niște parametri tehnici foarte stricți și este folosit pentru corpurile de iluminat ale marilor platouri de filmare de la Hollywood. Ca pondere din producția noastră, produsele tehnice încep să câștige teren pentru că sunt mult mai pretențioase și nu poate să le facă oricine. Noi avem toate certificările europene necesare pentru a ne permite să accesăm anumite piețe mai specializate, avem o viteză de reacție mai bună decât concurenți mai îndepărtați, iar pe ceea ce facem noi în România nu prea mai există competitor, din nefericire.

Știu că mai sunt firme care lucrează pentru industria aeronautică…
Și noi lucrăm pentru industria apărării sau cea aeronautică, dar benzile textile, produsele noastre uneori foarte discrete, greu de perceput de utilizatorul final, sunt integrate în produsul final. Aceasta este sarcina noastră, să reușim să ne reinventăm în mod constant. Suntem forțați să înnoim un procent important de clienți anual, fie din cauza pieței sau pentru că au dispărut clienții tradiționali. Piața din România avea niște industrii dedicate cărora le livram, cea a mobilei sau de îmbrăcăminte. Azi e foarte greu să vorbești despre o firmă de îmbrăcăminte care să aibă produsul propriu și să-și poată controla toate ingredientele necesare acelui produs.

Totuși am înțeles că firmele încep să lucreze full product?
Unei firme care face exclusiv lohn îi este greu să supraviețuiască. Sunt firme care au trecut la full product și care au reușit să negocieze cu clientul din afară utilizarea anumitor accesorii din România. Nu te pot obliga să cumperi din Italia dacă găsești acel accesoriu în țară.

De ce nu fac mai mulți acest lucru?
Depinde de persoanele de decizie implicate în acest proces. Sunt clienți, de exemplu, care preferă să ia de la noi agățătoarele de fustă, cu toate că ar fi cu 50% mai ieftine în Turcia. Chiar dacă pare o diferență mare, compensează cu cheltuielile de transport, vama, plus timpul pierdut. Unii își fac calculele cum trebuie, alții se uită doar la preț. Însă o piață puternică nu este una aflată sub imperiul prețului. Iar asta s-a văzut când mulți producători europeni s-au delocalizat în multe zone mai ieftine. Practic, a scăzut puterea de cumpărare în domeniul nostru, s-a mers pe tot mai ieftin, iar acum au apărut tot felul de probleme, cu branduri care lucrează în țări sărace și în condiții improprii.

Pe de altă parte, acei muncitori din Asia, plătiți foarte prost, nu au altă sursă de venit…
Da, însă nu poți impune o dublă măsură, un cod de conduită în Europa, pe care îl verifici că se aplică, pentru a nu-l mai respecta pe alt continent.

Mai aveți clienți din fashion?
Da, însă moda românească nu aduce volume mari. Varietatea e foarte mare, clienții mulți, așa că automat eficiența pe produse nu are cum să fie bună. E o problemă pe care firmele nu o înțeleg atunci când ne compară cu un preț de listă pe produs standard: dacă vrei o anumită culoare și doar 1.000 de metri, nu poți avea același preț cu cel din colecțiile standard, chiar din Franța. În plus, noi nu mai avem niciun element de cost inferior altor țări europene, cu excepția forței de muncă.

Ce înseamnă o comandă mică?
Comanda mică e dată de considerentele tehnice. Vă dau un exemplu. O bandă personalizată, cantitate mică, poate să coste de trei ori mai mult decât o bandă normală, pentru că timpul de pregătire pentru acel produs este la fel de mare indiferent că voi produce 10.000 de metri sau 500 de metri. Îți ia o zi să faci proiectarea și-o altă zi să pregătești mașina de țesut, iar comanda se realizează într-o jumătate de zi.

Mă gândesc la designerii mici, care cumpără câteva zeci de metri.
Nu este nicio problemă, dar atunci apelează la stoc. Nouă ne lipsește, ca și cultură, înțelegerea costurilor necesare cercetării și dezvoltării. Sunt timpi pe care cineva i-a blocat pentru o comandă. Un exemplu concret – o bandă îngustă de 50 de milimetri are în urzeală 500 de fire. Eu ori trebuie să am o tonă din tipul acesta de fir, ori să rebobinez ca să pot să fac urzeala. Aceste 500 de bobine se pun în ramă, se trec manual prin organele mașinii, nu există automatizare în acest proces. Aici se vede diferența dintre firmele care au specialiști și cele care n-au.

Și cum se vede diferența în piață?
Este incomparabil mai bine decât acum câțiva ani, firmele au început să aibă servicii proprii de achiziții, care știu ce le trebuie.

Cum vă merge pe produse cum sunt etichetele?
Suntem pe creștere cam de 10% la cifra de afaceri. Pentru noi este vorba de un proces de revenire, deoarece piața noastră a fost foarte zguduită.

Care este tendința în prezent?
Piața se consolidează, iar în câțiva ani probabil va scădea și presiunea din Orientul Îndepărtat pentru că și acolo costurile au crescut. Diferența de manoperă dintre noi și China nu mai e așa de mare. Iar atunci nesiguranța, distanța și timpii de livrare vor începe să lucreze în favoarea noastră. Totuși, nu cred că se va mai reveni la cantități foarte mari în Europa. Dar noi mizăm pe niște produse care, prin argumentele lor tehnice, să ne asigure volumul și cifra de afaceri necesare. În zona de vest industria automotive este puternică, ne adresăm acesteia. Pe piața automotive pretențiile sunt pe calitate, păstrarea caracteristicilor fizico-mecanice, siguranța procesului de fabricație. Însă avantajul este că poți să lucrezi patru ani același produs, față de modă, unde se lucrează de la opt colecții în sus pe an.

Citat
Noi nu mai avem niciun element de cost inferior altor țări europene, cu excepția forței de muncă.