Când ne gândim la educația noastră, nu ne amintim de metode și tehnici, ci de acei profesori cu har care reușeau să scoată tot ce era mai bun din noi, care ne lansau provocări și ne făceau să gândim cu mintea noastră. Elena Basso Stănescu este unul dintre acei dascăli care lasă o amprentă puternică în viața tinerilor pe care îi educă. Personalitate remarcabilă a industriei modei românești, ea a adunat în cei peste 35 de ani de carieră nenumărate experiențe artistice și didactice, modelând caractere și punând pe drumul cel bun sute de tineri studenți și absolvenți de modă.

Designer, artist plastic și profesor universitar doctor în arte vizuale în cadrul Secţiei de modă-design vestimentar a Universităţii de Artă şi Design Cluj-Napoca, Elena Basso Stănescu are un profil profesional impresionant și rotund, coordonând cu generozitate numeroase proiecte cu deschidere națională și internațională și împletind iscusit activitatea didactică cu cea artistică. Este membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România, laureată a Premiului UAP pentru Design, precum şi a altor distincţii din domeniul designului vestimentar, al artelor plastice şi decorative. Inițiatoarea Galei Absolvenţilor UAD Fashion Design din Cluj-Napoca, importantă platformă de promovare pentru studenţi şi absolvenţi, ea a înțeles importanța rapoartelor colaborative cu industria și cu prestigioase instituții din țară și străinătate pentru a le facilita tinerilor integrarea profesională.

Recunosc, m-am apropiat de ea cu oarece timiditate, ca în fața unei mari doamne a modei, dar mi-a spulberat în câteva secunde toate emoțiile datorită grației și caracterului său generos. S-ar putea să fi greșit cerându-i să facă distincție între „copiii” ei, dar sper că i-a făcut plăcere să treacă în revistă toate generațiile care i-au trecut prin mână și astfel să împărtășească cu noi numele unor absolvenți remarcabili, al căror traseu i se datorează în parte și ei.

V-ați gândit vreodată câți studenți v-au trecut prin mână de când sunteți profesor al UAD? Ce generații v-au rămas în minte în mod deosebit, prin valoarea colectivă, mai degrabă decât prin vârfuri?

Aș face o ușoară corecție: câți studenți mi-au trecut prin suflet… Sincer, nu m-am gândit. Nu în mod special. Apelez la statistici doar când este nevoie. Spre exemplu, în 2014 la ediția cu numărul 20 a Galei UAD aveam nevoie pentru cortina finală a show-ului de toți absolvenții specializării până în acel moment. Erau undeva în jur de 530. În ultimii trei ani au mai absolvit aproximativ 90, prin urmare putem vorbi de 620 de absolvenți ai Departamentului modă-design vestimentar – 23 de promoții, fiecare cu povestea ei, pentru că îmi place să spun că am evoluat împreună, amprentându-ne reciproc. Îmi este greu să fac diferențe între promoții deși da, sunt câteva generații care m-au marcat prin valoarea colectivă, dar și prin evoluția individuală ulterioară. Trebuie să încep cu prima promoție coordonată de mine – cea din 1994, cu care am și inaugurat prima ediție a Colocviilor de design textil și vestimentar și cu care am realizat primele proiecte interdisciplinare, proiecte care au influențat evoluția programelor specializării. Lăcrămioara și Claudiu Ionescu, Călina

Ghițulescu-Langa, Oana Morar și Lucian Șoit sunt absolvenți ai acestei promoții, cu o evoluție remarcabilă. Apoi aș aminti promoția 1997, care a continuat fericit proiectele inițiate de precursori, dezvoltând și proiecte individuale cu rezultate excelente în timp: Mirela Trăistariu, Silvia Aștilean-Busuioc, Amalia Judea, Rareș Lupu, Metz Judith. Cristian Samfira, Alina Grânea-Andreica și Georgiana Piloiu sunt unicii reprezentanți ai promoției 2000 care și după 17 ani confirmă valoarea recunoscută în momentul absolvirii. Promoțiile 2003 și 2004 au marcat debutul unei colaborări intensive cu industria, primele joburi oferite de branduri importante românești – Jolidon, David Coral, Pierra, Flacăra, Inedit, TinaR, DaDa design, Bigotti House of Art – și trecerea de la programele formative de cinci ani de studiu la cele de patru ani. Lavinia Ban, Varga Kinga, Marta Gal, Precup Larisa, Bogdan Șteț, Onea Anamaria, Pop Zita, Ștefana Zdrenghea, Mircea Bărbulescu, Pop Lucian, Melania Țucureanu, Gabriela Ichim, Codruța Luca sunt nume reprezentative pentru aceste două promoții, performând în diverse zone de manifestare ale designului. Dar promoția care ilustrează cel mai bine ”valoarea colectivă”, lucrul în echipă și finalizarea unor proiecte care au ajutat la promovarea departamentului și implicit a universității prin reprezentarea internațională este fără doar și poate promoția 2008! O promoție extrem de unită, care a conștientizat importanța implicării într-o zonă cât mai diversificată prin adoptarea unui spirit nou în acea etapă – voluntariatul. Lucian Broscățean, Alina Morar, Virginia Vișan, Tatiana Strâmbovschi, Laura Ciobanu, Jakocs Judith, Oana Runcan, Ioana Pădurean, Peredi Cristina, Pop Anamaria sunt doar câțiva reprezentanți ai unei generații care prin tot ce a realizat în plan profesional a marcat profund și generațiile următoare. O singură promoție aș mai menționa în contextul întrebării pe care mi-ați adresat-o – generația 2010. Ea a dus mai departe proiectele demarate începând cu 2007 și poate a beneficiat cel mai mult de susținerea industriei prin proiecte. O parte din ei au devenit doctoranzi sau colaboratori ai universității și an de an se implică în susținerea galei: Carmen Cherecheș, Alexandra Ivașcu, Diana Flore, Laura Iobăgel, Popa Raluca, Renata Rakossy. Nu aș dori să se înțeleagă că după 2010 nu au mai existat promoții de o certă valoare profesională. Sigur că au existat, cu atât mai mult cu cât Gala UAD a ridicat mult pragul exigenței. Ceea ce nu am mai reușit să păstrăm la fel de puternic, de consistent, cu toate eforturile depuse a fost spiritul proiectelor comune, de echipă. Din păcate însă asta ține de pragmatismul generațiilor ultimului deceniu…

Ce înseamnă să înveți tinerii să facă modă, un domeniu la care toată lumea are impresia că se pricepe?

Am mai spus asta de mai multe ori și nu mă deranjează să o repet: educația deschide nenumărate și complexe trasee și te obligă să te ancorezi în prezent gândind la viitor. Te obligă de asemenea să inițiezi un dialog permanent și esențial pentru definirea unor viziuni originale. Trebuie să existe un echilibru, sau mai bine zis un raport armonic între componenta artistică și cea practică, deoarece moda este artă, dar este și afacere. Dacă nu este profitabilă, nu supraviețuiește. Dezvoltarea capacităților creative ale studenților implică o corelare a expunerii teoretice și demonstrative cu activitățile practice, atelierele interactive, susținând asimilarea rapidă a etapelor formative. Exersarea aptitudinilor prin tehnici și tehnologii avansate specifice transpunerii în material trebuie să reprezinte obiectivele prin care se vor urmări direcții care vizează estetica, funcționalitatea, ergonomia și nu în ultimul rând eficiența economică. Evoluția pozitivă a unui proiect depinde mult de nivelul cultural cu care operezi. Moda nu este niciodată rutinantă. Dar poate deveni magică într-o mână experimentată.

Câtă nevoie avem de educație vestimentară, știe piața să recunoască un produs bun?

O nevoie imensă și permanentă! În evoluția ei firească, moda evidențiază modul în care aceasta reflectă un anumit standard al gustului adoptat fie de un anumit grup social, fie de o comunitate extinsă. Chiar dacă gustul este prin definiție o reprezentare a subiectivului, standardele care îl definesc funcționează ca norme implementabile în cadrul interacțiunilor sociale. Sigur că prezența unor produse de design influențează în timp decizia cumpărătorilor, dar nu reflectă neapărat nevoile acestora. Generațiile de cumpărători care se formează acum sub semnul exploziei informaționale devin ”cunoscătoare” din mers.

Absolvenții școlii de la Cluj par să se integreze mai repede și mai ușor în sistemul modei de aici sau de afară. De ce? Care este demersul?

Par sau este un fapt real? Poate că privind din afară se vede ușor altfel decât percepem noi, din miezul problemei… După numeroase experimente, în ultimii cinci-șase ani noi, colectivul Departamentului modă-design vestimentar al UAD Cluj-Napoca, am decis ca în cadrul oricărui demers curricular accentul să se pună pe consistența ideilor, pe viabilitatea lor, pe modul cel mai adecvat de implementare a acestora în viitorul produs vestimentar. Astfel, de la enunțul tematic la finalizare, fiecare student este îndrumat spre descoperirea unui mod nou de tratare a temei, individual, corecturile succesive urmărind în fiecare etapă înțelegerea și rezolvarea optimă a temei. Estomparea granițelor dintre domenii conduce la proiecte interdisciplinare complexe, menite să ofere o nouă perspectivă asupra diseminării informațiilor, precum și a aplicării lor. Deschiderea spre proiecte extrașcolare desfășurate la nivel național și internațional a fost susținută firesc de relațiile universității cu instituții prestigioase din țară, dar și din străinătate – proiecte de cercetare care au facilitat crearea unor colaborări importante. Strategia noastră de a elabora prin proiecte platforme de promovare a absolvenților a generat firesc, de la un an la altul, evenimente complexe, favorizând astfel integrarea profesională și performanța. Gala UAD Fashion Design, care a depășit ediția cu numărul 23, este poate cel mai bun exemplu. Apoi, parteneriatele universității noastre cu peste 40 de instituții similare internaționale prin intermediul programelor Erasmus oferă în fiecare an unui număr mare de studenți șansa de a studia în afara țării între trei și șase luni în universități sau studiouri de design europene.

Cât de diferiți sunt studenții de azi față de cei de ieri? Cu care se lucrează mai ușor?

Nu cred că sunt diferiți. Percepția noastră s-a modificat în timp. Și exigența. Nu cred că se lucrează ușor sau greu cu nicio generație… Cu fiecare generație energia investită este maximă! Important este cât de bine funcționează comunicarea. Comunicarea și dorința de a evolua sunt motorul. Poți să practici meseria asta numai dacă manifești iubire și respect față de ea și de cei cu care intri în rezonanță.

Îi îndrumați pe studenți să ia contact cu industria? Sunt interesați să își găsească un loc în fabrici? Înțeleg fabricile rolul creativilor?

Parțial, am răspuns deja… Nu numai că îi îndrumăm, am făcut din acest lucru un obiectiv major al departamentului și am generat proiecte care să faciliteze absorbția lor în industrie. Prezența mea în boardul Federației Patronale a Industriei Ușoare aproape patru ani a înlesnit afilierea la trei importante clustere creative din București, Focșani și Cluj-Napoca, un pas important, care a asigurat deschiderea spre mediul profesionist din aria cercetării și inovației. După atâția ani, nu reușesc încă să îmi dau seama cât de interesați sunt studenții noștri să se lase adoptați de industrie. La drept vorbind, în afară de Jolidon, David Coral, Pierra, TinaR, Bigotti, Sorste și Artifex nu au fost multe fabrici care să vină cu o ofertă concretă de joburi. Cu multe am colaborat doar la nivel de proiecte, însă de fiecare dată studenții noștri au fost extrem de încântați și dornici să se manifeste în această direcție. Reducerea programei de studiu la trei ani a condus cum era și firesc la dispariția unui număr important de ore destinate practicii productive, care s-a suprapus nefiresc cu intrarea masivă a lohn-ului în industria textilă din România. De aceea, nu am să comentez modul în care majoritatea fabricilor înțeleg rolul creativilor, deoarece sunt sigură că nu îl înțeleg. Mai mult, deocamdată îl ignoră.

Cum a evoluat moda românească de când sunteți în mijlocul ei? Nu am reușit să dezvoltăm branduri la fel de puternice ca polonezii, de exemplu.

Undeva în anii ’80, stagiul acela impus de care fugeam cu toții a reprezentat adevărata mea formare ca designer, într-un mecanism care funcționa bine și care poziționa România ca producător textil pe un comod loc doi la nivel est-european. Am avut norocul să întâlnesc specialiști de la care am învățat din mers și care m-au ajutat să mă adaptez la realitatea momentului. Trebuie să recunosc că am avut o experiență extrem de constructivă, cu multe realizări profesionale și în plan artistic care m-au ajutat mult după ’89, când am revenit la Cluj în postura de formator. Întreprinderile care te adoptau atunci pentru cel puțin trei ani investeau în formarea ta. Dacă rezultatele în contractările interne și internaționale confirmau marja de încredere acordată, condiția de designer era extrem de respectată. Eu am avut șansa să am parte din plin de acest respect…

În sistemul românesc sunt multe de făcut, numai că este nevoie de consens. Din păcate, trăim și ne manifestăm încă într-o zonă a orgoliilor neproductive, care amprentează atât sistemul formator, cât și sistemul productiv, dar care nu poate funcționa fără designeri bine pregătiți.

În ultimul deceniu s-au investit milioane de euro în alte industrii, deși industria textilă – cu precădere cea a confecțiilor – poate fi generatoare de venituri. Este o nevoie majoră de susținere și încurajare prin programe guvernamentale inteligente! Este vital ca un guvern să dorească dezvoltarea acestei industrii, cu o bună tradiție în România. Ar trebui să fie prioritare colecțiile proprii, dar România este dependentă de lohn și vulnerabilă în fața altor țări, ale căror guverne au creat programe de training compatibile cu oferta tehnologică specifică secolului 21, acordând subvenții pentru dezvoltare. Or, se știe că nu se poate supraviețui pe nicio piață fără o echipă performantă de designeri și fără o investiție permanentă în dezvoltare.

Pe lângă mentorat, aveți și o bogată activitate artistică. Aveți vreun proiect personal în pregătire?

Pe scurt: 35 de ani de palmares expozițional, național și internațional în expoziții personale și de grup, numeroase premii pentru creație artistică, educație și atitudine civică, grafică de carte, scenografie, colecții de artă vestimentară. Așa cum e și firesc, ultimul proiect este și cel mai apropiat sufletului: ”Grădini de Lumină”. Găzduite în 2016 de Muzeul de Artă Cluj-Napoca, proiectul urmează acum să călătorească în diferite variante, dăruind lumină în funcție de loc. Mai multe informații la momentul potrivit.

Dintre toate evenimentele internaționale la care ați participat, care v-a fost și cel mai aproape de suflet?

Wow, greu de ales, deoarece majoritatea sunt legate de proiecte creative cu studenții, unul mai important decât celălalt… Dar judecând la rece, cu siguranță mă voi opri la CPD Dusseldorf 2007, anul intrării României în Comunitatea Europeană, când centrul târgului găzduia colecția ”promoției de aur made in UAD Cluj” și promova imaginea unei Românii proaspete și creative. Emoția acelor momente, reacția publicului nu pot fi descrise în cuvinte, cu atât mai mult cu cât și după zece ani sentimentul a rămas același… Acest eveniment a atras apoi un proiect de dotare și susținere a creativității tinerilor designeri uriaș pentru noi, cu un program al guvernului german – GTZ/WBF – care a permis dezvoltarea departamentului pe coordonate la care nici nu visasem vreodată.

Care este estetica dumneavoastră, cum ați defini-o? Ce vă emoționează?

Mă emoționează orice spațiu magic în care te simți pendulând între trecut și un viitor care plăsmuiește imagini-metaforă, locul sacru pe care fiecare dintre noi îl poartă în călătoria dintre cele două praguri majore – venirea și plecarea din „Grădina Pământ”. Cicluri de lucrări precum ”Grădina Maicii Domnului”, ”Grădinile plăcerii”, ”Ofrande”, ”Memorii urbane” sunt generate de întrebări, neliniști, credințe, trasee spirituale sau căi rătăcite și nu în ultimul rând de revelații – un soi de iluminare din interior, care marchează omniprezența divinității.

Ce sfaturi le-ați da celor care părăsesc facultatea și pășesc pe drumul vieții?

Nu mai dau sfaturi, am renunțat la acest obicei, deoarece generațiile actuale nu mai au răbdare să asculte. Ele își culeg sfaturile alergând haotic pe culoarele rețelelor de socializare și sunt în permanență presate de un timp indiferent. Dar tare mi-ar plăcea să nu uite să râdă, fiindcă râsul este muzica sufletului, după cum ne amintește un proverb englez…