Șarmantă și sociabilă, Corina Por este cel mai bun ambasador al afacerii sale fabrica de tricotaje SMS România (Satu Mare). Am cunoscut-o la Heimtextil, unde își prezenta, alături de colaboratoarele sale olandeze, noul proiect The Loop Lab, un brand destinat decorațiunilor de interior, evident, tricotate.

De la tricotaje la textile pentru casă pare un salt mare, dar nevoia te învață să-ți cauți soluții pentru perioadele mai puțin aglomerate din producție. Iar Corina Por a avut inspirația să se lanseze în proiecte alternative pentru a supraviețui. Astfel, pe lângă comenzile realizate pentru retaileri externi și încercarea de a oferi ceva și pieței românești prin brandul propriu Zada Boutique, a apărut The Loop Lab, un concept de tricotaje creative care pot fi folosite în locul țesăturii de mobilier la tot felul de fotolii-accent, la perne, covoare, cuverturi sau păturici, chiar și puf-uri pentru camerele de zi.

Cum a apărut nevoia de a intra pe zona aceasta?

Am încercat să găsim soluții alternative, să lucrăm produse care nu țin strict de un sezon sau altul, astfel că ne-am gândit să mergem pe zona de textile de interior…

Am auzit chiar și de jucării din tricotaje…

Sigur, dar trebuie să te gândești la produse pe care le poți vinde. Or, fabrica noastră e măricică, avem în jur de 100 de angajați cărora trebuie să le dăm de lucru. În plus, mai lucrăm și cu câteva ateliere, în total suntem aproape 300 de oameni care ducem producția înainte.

Vă referiți la ateliere din zona Satu Mare?

Nu, colaborăm mai mult cu ateliere din bazinul Petroșani, o zonă cu potențial pe care am descoperit-o acum cinci ani. Sunt câteva ateliere ale unor italieni care au dezvoltat bine zona mergând pe structura unei fabrici vechi, de unde au mai rămas câțiva specialiști. Fac treabă bună și au prețurile corecte.

Deci cum ați început?

Eu nu sunt genul care știe să le facă pe toate, dar știu foarte bine structură. Am lucrat ca programator în tricotaje de prin 1995, de aceea am plecat mai apoi și mi-am dezvoltat făbricuța mea, pentru că știu ce se poate face pe o mașină de tricotat liniară. Împreună cu soțul, ne-am luat inima în dinți și ne-am gândit că dacă alții pot, o să putem și noi. A fost o nebunie care a presupus o mulțime de investiții, multe credite la bancă, plus bătălia lunară pentru comenzi și plata salariilor cu un stat care nu înțelege nimic din ceea ce înseamnă o țară ofertantă pe producție. Iar aici mă refer la toate domeniile, nu doar la cel textil. Ne-au plecat meseriași de peste tot, oameni care erau geniali pe bucata lor, iar acum fac curățenie sau alte munci prin Europa. Nu mai ai cu cine să lucrezi. Îmi amintesc că pe anumite faze aveam oameni care dădeau un randament de 70%, iar acum dacă scot 25% sunt mulțumit. N-ai cum să fii competitiv pentru că cei mai harnici au plecat, câștigă mult mai bine dincolo.

Pe care parte a procesului de producție este productivitatea mică?

Pe cea tehnică de programare, acolo a scăzut mult. De aceea noi am lucrat împreună cu Gemini Cad la găsirea unui limbaj comun, astfel încât să reducem timpul de programare. Noi achiziționaserăm softul lor pentru șabloane, dar marea provocare în programarea de tricotaje este că trebuie să faci șablonul din mașina de tricotat.

Nu știam că au softuri pentru tricotaje…

Păi n-au! (Râde.) Asta e ideea. Dar am reușit să-i fac pe cei de la Gemini să lucreze bine cu noi și am găsit un limbaj comun de transmisie a datelor, astfel că import șablonul de la Gemini în programul meu de programare și îl interpretez ca pe o poză, ca pe un șablon virtual. În această poză definesc tricotul într-o densitate verticală și orizontală, apoi ies cu un panou tricotat superb. Am reușit astfel să ne reducem timpul de programare de la 8 ore la 1,5 ore/produs.

Iar asta vă ajută la comenzile mici…

Sigur, iar acum majoritatea sunt mici. Plus că cei mai scumpi oameni din fabrică sunt tehnicienii și astfel eviți o grămadă de pași. Asta a fost marea realizare a anului trecut și mă bucur să spun că funcționează foarte bine. Chiar dacă softul este în aparență simplist, fundamental e foarte bine pus la punct, nu se îneacă și nu-ți dă probleme. Iar faptul că am reușit să leg două sisteme e mare lucru, să punem să lucreze două echipe. Noi lucrăm cu utilajele de la Stoll, iar nemții sunt mai refractari când vine vorba de îmbunătățiri, le e teamă să se complice. Plus că și programatorii sunt indivizi cu personalitate… M-am chinuit câteva luni să aflu de la fiecare în ce limbaj trebuie lucrat, iar în final am găsit unul comun în care am putut face schimbul de informație. Mulți mi-au zis că nu se poate. Ba se poate! Am fost foarte bucuroasă, mai ales că e un soft românesc.

Cum a apărut proiectul cu textile pentru casă?

Am început să fac tot felul de lucruri pentru prieteni și casă, mai mult în joacă. Noi aveam deja brandul Zada Boutique sub care lucram tricotaje de damă, dar anul trecut am realizat că nu mă descurc fără design. Cunoșteam deja o creatoare tânără olandeză cu care lucrasem pentru un client, eram mulțumită de ea pentru că știe design și programare totodată. Deci aveam nevoie de cineva care să cunoască piața și cerințele unei clientele mai tinere, pentru care trebuie să vii cu noutăți și să propui produse care să iasă în evidență. Acum colaborez cu două creatoare din Amsterdam care se ocupă inclusiv de prezentare și marketing. Să zicem că noi suntem partea de hardware, iar ele cea de software.

Cum este la Heimtextil?

Suntem aici pentru prima dată, vrem să vedem ce răspuns primim. Ne adresăm și industriei hoteliere și putem personaliza absolut orice, folosim tricotajele inclusiv în industria mobilei, pentru scaune, perne, în locul clasicei țesături. Suntem în faza de construire a imaginii, dar consider că trebuie să le arăți oamenilor ce poți face, nu să aștepți să-ți bată la ușă. La târg am venit cu mai multe colecții interesante, de exemplu cea de relaxare, care cuprinde produse la care eu nu m-aș fi gândit, perne de yoga sau pentru birou.

Plus că oferiți produs complet, până la urmă.

Sigur. Practic, noi plecăm de la creativitatea firelor italiene, de la cele mai subțiri la cele groase. Sigur că se pot folosi și încercăm și fire regenerate, dar nu cred că vorbim de aceeași calitate și rezistență. Propunem și o gamă de covoare realizate manual din material de tricot, decoruri de perete sau covoare rezistente pentru camerele de zi. Dar ținta noastră este în principal industria hotelieră, unde se pune tot mai mult accent pe produse care fură privirea.

Cum ați găsit oameni care să tricoteze manual?

Încă mai găsești în România și cred că nu forța de muncă ne lipsește, ci constanța comenzilor. Noi nu putem să folosim ergonomic personalul, apar tot felul de întârzieri cauzate de designeri care dezbat asupra unor detalii timp de trei luni, apoi forțează producția să lucreze în condiții absolut inumane. După care îți mai vine și câte un audit de la vreun client. Noi ne-am renovat fabrica, iar acum arată așa cum trebuie, confortabilă și pentru personal, și pentru noi, cu birourile în mijlocul producției pentru o comunicare cât mai bună. Consider că auditurile ar trebui să fie obiective, nu să ne considere din start rău intenționați pe noi, ca producători!

Sunt plătiți oamenii mai bine în tricotaje decât în confecții?

Nu, dimpotrivă. Dacă în confecții se plătește cu 14-15 cenți/minut, în tricotaje cu greu obții 10 cenți/minut, din păcate. De aici poate și dorința de a evada din textile, un domeniu văzut destul de prost.

Ce branduri lucrați?

Lucrăm mult Massimo Dutti, Etam Franța și Olanda, Haluber din Germania, un brand care merită urmărit, cu produse mai scumpe, dar foarte studiate ca fitting, care îmbracă femeia între 30 și 60 de ani, apoi cu Clinton, ale cărui produse sunt mai încărcate cu aplicații și broderii. Să zicem că piața Germaniei funcționează bine în acest moment, dar am început o colaborare și cu Uterque, brandul Inditex peste Massimo Dutti, care ni se potrivește mult mai bine pentru că are comenzi mai mici și prețurile bune. Dar să vedem cum se va finaliza auditul… Pe de-o parte ți se spune că n-ai voie să faci ore suplimentare, dar dacă se întârzie trimiterea accesoriilor o lună și tu trebuie să finalizezi comanda? Iar dacă eu trebuie să plătesc cu 75% în plus orele suplimentare, nu este normal ca și clientul să-mi plătească la manoperă cu 75% mai mult? Produsele făcute de noi se vând cu 70 de euro, iar manopera este 6 euro. Unde e echitatea între parteneri?

Aveți vânzare și cu tricotajele marca proprie?

Ne zbatem mult pe piața românească și am avut la un moment dat intenția de a deschide magazine în malluri, dar am văzut că toți colegii noștri care au încercat au abandonat. Nu rezistă nimeni să susțină chiriile acelea mari, plus că nici nu primești spațiile bune. Este greu să menții un magazin doar cu tricotaje.

Pe ce utilaje lucrați?

Acoperim toată plaja de rectilinii, de la finețe de 1,5 și 3 până la 18. Am lucrat și pe cele circulare, dar consider că cele rectilinii sunt mult mai ofertante, pentru că te poți juca mai mult. Cele circulare se pretează pentru productivitate mare, cu condiția să nu faci foarte multe experimente, ci să ai produse clare, fără fantezii creative.