Întrebarea de 100 de puncte, la care nu poți nici să suni un prieten, nici să ceri ajutorul “celor din sală” a devenit un leitmotiv dureros al multor businessuri din economia românească în general, pentru că nu mai este ceva specific domeniului confecțiilor.
Am încercat să găsim câteva soluții, lucru deloc ușor, în cadrul evenimentului Fashion Connect organizat de revista noastră luna trecută la Romexpo. Luminița Cîrstea, reprezentanta sindicatului FNSIU Uniconf, a punctat că din totalul celor peste 200.000 de muncitori din industrie, doar câteva sute sunt membri ai unor sindicate de profil. Așadar, nu există un dialog echilibrat între sindicate și patronate, lucru în defavoarea ambelor părți.
Zoltan Keresztes, managerul LRO, consideră că problema pleacă de la bani, indiferent dacă angajații sunt în sindicat sau nu. Iar în prezent firmele private nu mai pot să țină pasul cu creșterilor salariale ale bugetarilor. Nemaivorbind de faptul că productivitatea nu are același ritm alert de creștere, ba dimpotrivă.
Răzvan Ionele, consultant I-Team, a oferit o perspectivă globală asupra fenomenului lipsei forței de muncă, încercând să vină și cu câteva soluții. Cele mai relevante sunt importul de forță de muncă din Asia, pentru care însă ar fi nevoie și de sprijinul statului în reglementarea unor contingente mai mari de muncitori anual, iar cel de-al doilea privește o schimbare a modelului de business, de la lohn la full product, care ar aduce marje de profit mai mari și în consecință ar permite creșterea salariilor în industrie, dar și atragerea sau măcar menținerea angajaților.
Iar dacă o țară din lumea a treia, precum Bangladeshul, a găsit resurse să facă asta, noi de ce n-am putea?
