Cum și-a crescut exporturile de confecții de zece ori în ultimii zece ani

Multă vreme, exporturile au fost vioara întâi a economiei românești, iar industria ușoară se număra printre cei mai importanți jucători ai săi. În ultimii ani însă, creșterile salariale, ca și banii trimiși de românii plecați la muncă în străinătate, au schimbat clasamentul, iar consumul intern a devenit liderul economiei locale.

Însă o economie viabilă nu este aceea care se bazează doar pe consum, ci pe afaceri stabile care să plătească taxe la bugetul de stat și cel local, să le ofere oamenilor salarii bune, pe baza unei productivități reale, un trai decent și să contribuie la bunul mers al vieții în general. Industria ușoară a rămas strategică prin forțele sale în ultimii zece ani, în ciuda faptului că nu a beneficiat de vreo politică de stimulare și nu a avut sprijinul niciunui guvern de după 1989.

Exporturile de materiale textile și articole confecționate au înregistrat scăderi, în special după intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului (2005), apoi în perioada crizei din 2008-2009. Mai recent, industria își duce bătăliile de zi cu zi cauzate de factori interni (probleme cu forța de muncă), dar și externi (comenzi în scădere ale retailerilor, Brexit).

Dacă aruncăm o scurtă privire în trecut, observăm că în 2009 exporturile de articole de îmbrăcăminte și accesorii, altele decât tricotate sau croșetate, au reprezentat 5,4% din totalul exporturilor României, potrivit cifrelor Institutului Național de Statistică. Valoarea comenzilor în anul 2009 era de 3.123 mil. lei (produse textile) și 5.647 mil. lei (articole de îmbrăcăminte), față de comenzile din 2008 a căror valoare se situa la 3.094 mil. lei (produse textile) și 5.608 mil. lei (articole de îmbrăcăminte).

După marea recesiune din 2009, economia românească a luptat pentru a recupera în anul 2010. Situația economică s-a consolidat oarecum în 2011, iar exporturile au continuat să crească. Importurile au fost de asemenea în creştere. Cu toate acestea, din analiza indicilor producției industriale se poate observa că producția industrială de articole textile a scăzut cu 0,2% în 2011 comparativ cu anul 2010, iar producţia de confecţii textile a scăzut cu 1,5%.

Mai apoi, din datele Ministerului Economiei reiese o tendință de revenire a producției industriale în zona de textile și confecții pentru 2013 comparativ cu 2012. În ceea ce privește sectorul textilelor, s-au raportat creșteri ale producției fizice la fire, țesături, confecții textile, tricotaje și chiar ciorapi și dresuri. Exporturile de produse textile, îmbrăcăminte și pielărie au crescut anul trecut comparativ cu 2012. S-a ajuns astfel la un export total al industriei de 5 miliarde de euro, din care ponderea cea mai reprezentativă, de 2,7 miliarde de euro, o are producția de îmbrăcăminte. În schimb, în 2013 scade numărul angajaților din industria confecțiilor și din cea a pielăriei și încălțămintei, dar crește ușor numărul muncitorilor din textile. Per total, industria ușoară din România a încheiat anul 2013 cu 217 mii de angajați, față de 218 mii câți erau acum doi ani.

Producţia în industria produselor textile a fost mai mare cu 10,8% în anul 2013 față de 2012 şi cu 2,1% mai mare în anul 2014 față de 2013. Pentru industria articolelor de îmbrăcăminte creșterea a fost de 7,8% în anul 2013 față de 2012 şi de 0,4% în anul 2014 față de 2013.

Referitor la export, acesta a crescut per total cu 3,5% în anul 2014 comparativ cu anul 2013.

Trebuie menţionat faptul că datele statistice includ, de asemenea, importurile de ţesături desemnate pentru producţia de lohn a articolelor textile. În aceste condiţii, balanţa de comerţ exterior pentru produse textile în 2014 este negativă (-1.622,084 milioane de euro).

În anul 2017, valoarea însumată a exporturilor realizate de industria textilă se ridica la peste 6 miliarde de euro. În ciuda scăderii exporturilor, cifrele rămân încă mari.

Câștiguri salariale în creștere

Câștigurile salariale medii nominale în decembrie 2009 au crescut față de noiembrie 2009 cu 9,3% pentru sectorul produse textile și cu 4,5% pentru sectorul articole de îmbrăcăminte, în timp ce pe total economie creșterea a fost de 7,3%. Câștigul mediu brut s-a situat în decembrie 2008 la o valoare de 1.490 de lei pentru sectorul produse textile și la valoarea de 1.096 de lei pentru sectorul artiole de îmbrăcăminte.

Cinci ani mai târziu, în 2014, câștigul salarial mediu brut în industria textilă era de 1.593 de lei, iar cel net de 1.168 de lei.

Mai aproape, în 2017, salariul mediu brut în industria ușoară în general (incluzând aici textilele, confecțiile și încălțămintea) ajunsese la 2.300 de lei, cu toate că se situa sub media pe economie.

Exemplul Etiopiei, o țară de lumea a treia

Unele guverne, mai responsabile, înțeleg importanța resurselor de care dispune țara lor și le exploatează. Încearcă să identifice direcțiile de dezvoltare pe baza unor studii realizate de firme de consultanță, le urmează și au rezultate notabile. La noi, textilele nu au fost considerate o prioritate în dezvoltarea economică de niciun guvern de până acum.

Poate că a venit momentul ca, la inițiativa industriașilor din țară și cu dorința sinceră a guvernului, să se pună cu adevărat întrebarea până când vom lăsa să scadă așa de mult un segment din industria românească precum textilele fără a intra în alertă și a chema cei mai buni specialiști și consultanți care să ne indice o direcție. Mai ales când specialiștii români sunt consultanți de guverne ale altor state și au rezultate considerabile…

Un exemplu recent este studiul realizat de Răzvan Ionele, consultant al Gherzi Organization, pentru guvernul Etiopiei. Acest stat din estul Africii duce de zece ani o politică de stimulare a industriei sale textile. Iar beneficiile sunt clare și se pot verifica prin cifre: în 2008, Etiopia avea exporturi de confecții în valoare de 13 milioane de dolari. Atunci, guvernul Etiopiei a solicitat ONU un set de recomandări pentru a crește aceste exporturi. De atunci, în acești zece ani, exporturile ei au crescut de zece ori. În 2017 s-a comandat un alt studiu la nivel de ramură, finanțat de Uniunea Europeană, pe care tot Gherzi l-a executat. “Noi am avut rolul de a identifica nivelul la care se află industria și am pregătit programe tehnice de îmbunătățire a acesteia la nivel de ramură. Am făcut ceea ce se cheamă un sector assesment și am propus un plan practic de implementare, de training, iar în cazul unor fabrici am făcut recomandări de investiții în utilaje”, spune Răzvan Ionele pentru Dialog Textil. Următorul target al Etiopiei va fi să ajungă de la exporturi de 130 mil. dolari la 500 mil. dolari peste alți zece ani. Interesant, nu? Între timp, România, stat membru al Uniunii Europene, nu reușește să aibă o politică armonioasă și coerentă la nivel de ramură și pierde zi de zi forță de muncă, iar fabricile intră în insolvență.

Industria textilă etiopiană este reprezentată de investiții private, iar în ultima perioadă a stârnit interesul investitorilor chinezi, indieni sau americani.

Dar cum au reușit etiopienii să facă acest salt? Răzvan Ionele povestește că prima componentă a proiectului a presupus vizita a peste 80 de fabrici din Etiopia pe tot lanțul valoric, de la prelucrarea fibrei de bumbac la țesătorii și până la realizarea produsului finit.

A doua parte constă în evaluarea capacității unei nații de a-și pregăti tehnicieni. S-au vizitat toate facultățile de textile din Etiopia, trei la număr, plus peste 20 din cele 40 de centre de pregătire în textile. “Am analizat care este baza lor materială, ce tehnologie au, am propus liste de utilaje și modalități de dotare a laboratoarelor, am studiat și programa lor, aspect foarte interesant și important“, adaugă Ionele. În urma evaluării, au fost propuse modificări și actualizări pe fiecare programă în parte și a fost înaintat un proiect de capacity building unitar, la nivel de țară, “pentru că erau diferențe mari între universități și școlile de meserii. Or, trebuie armonizat totul”.

A treia componentă ținea de modalitățile de creștere a vânzărilor de textile folosind resursele naturale ale țării. “S-a întocmit un studiu foarte amplu, care a cuprins inclusiv trendurile privind tipurile de fibre folosite în viitor”, explică consultantul de la Gherzi.

S-au studiat șapte fibre diferite precum lâna, mătasea, inul, cânepa, bumbacul organic și poliesterul reciclat și s-a realizat o analiză globală care a cuprins cei mai mari producători, prețurile și evoluția lor, piețele de desfacere, precum și investițiile care trebuie făcute pentru a crea un model economic rentabil. “În final, am propus trei fibre potrivite pentru Etiopia, urmând ca ei să ia o decizie.” (R.I.)

Așadar, un stat african a înțeles că trebuie să-și consolideze industria primară și că este nevoie să se implice dacă dorește să-și crească exporturile de textile. Între timp la noi, Iașitex, unul dintre greii țesăturilor din țară, intră în faliment, iar restul industriei primare este pe butuci. Ne lăudăm că suntem în Europa, dar care este atitudinea noastră la nivel de politică și strategie de stat? Nu numai că nu suntem capabili să creăm o industrie nouă, dar nu putem nici să le protejăm pe cele care încă mai merg… Asta ne dorim, să ne transformăm într-o piață de desfacere pentru mărfuri ieftine?

Când va putea guvernul nostru să lase deoparte luptele de putere și să gândească în interesul țării pe termen lung, să reformeze sistemul de învățământ tehnologic și să încurajeze firmele private să se dezvolte, pentru a-și păstra tinerii în țară?

Exporturile de îmbrăcăminte ale României în perioada 2006-2016

2006 – 4,44 miliarde dolari

2007 – 4,33 miliarde dolari

2008 – 4,07 miliarde dolari

2009 – 3,05 miliarde dolari

2010 – 3,07 miliarde dolari

2011 – 3,64 miliarde dolari

2012 – 3,34 miliarde dolari

2013 – 3,43 miliarde dolari

2014 – 3,63 miliarde dolari

2015 – 3,006 miliarde dolari

2016 – 2,98 miliarde dolari

sursa: (Statista.com)