Compania achiziționează utilaje pentru tricotat fețe de încălțăminte.

Un investitor german, Otto Simma, a ales să-și dezvolte la Satu Mare, acum 25 de ani, o afacere cu producție de tricotaje. Făbricuța modernă, cu 300 de angajați, lucrează pe mașini de tricotat multigauge, pe șase tipuri de fineți, de la 4 la 12, iar în curând parcul de utilaje se va îmbogăți cu încă 16 mașini noi.

Grație unui proiect european, Siha își va diversifica prin instalarea noilor utilaje, și gama de produse, fiind capabilă să lucreze fețe de încălțăminte tricotate. Tendința este în continuare puternică, în special pentru brandurile de încălțăminte sport, dar utilajele vor putea fi folosite și pentru produse de modă.

„Proiectul este în derulare, sperăm ca de luna viitoare să putem folosi utilajele”, explică Otto Simma pentru Dialog Textil. Managerul fabricii consideră că există un potențial de dezvoltare pe această gamă de produse, dar măsura a fost luată și ca supapă pentru perioadele slabe, când comenzile lipsesc sau sunt pentru produse foarte prost plătite.

„Noi, în tricotaje, avem perioade extrasezon, când nu se lucrează sau se lucrează foarte puțin. Am considerat că astfel vom putea să acoperim aceste perioade, lucrând un alt sortiment de produse.” (O.S.)

El a adăugat că în cele patru luni în care nu are comenzi, în special în perioada primăverii, pierde atât de mulți bani, încât are nevoie de restul anului ca să-și revină.

Fabrica lucrează la capacitate maximă de prin luna iunie însă, și chiar nu reușește să onoreze toate comenzile. Aici intervine însă o altă problemă: pentru că este nevoie să se lucreze peste program și implicit intervine plata muncitorilor cu ore suplimentare. „În perioadele slabe, încercăm să luăm orice comenzi, chiar și pe cele plătite foarte prost, doar pentru a putea să ne păstrăm angajații și fabrica în funcțiune”, punctează Otto Simma.

Siha are în principal clienți europeni, din Germania, Anglia, Danemarca, Italia, de pe toate palierele de preț, de la branduri value la cele high. Managerul spune că nici măcar nu mai poate să-și selecteze clienții, este nevoit să ia ce comenzi îi vin.

„În trecut încercam să lucrăm doar cu retaileri premium, dar acest lucru nu mai este posibil.” (O.S.)

Condițiile de piață sunt dificile pentru fabricile de tricotaje din România. Pe de o parte, au probleme cu clienții din Marea Britanie, apoi din cauza devalorizării lirei turcești, pentru mulți clienți este mai ieftin să-și lucreze produsele acolo. „Alți clienți își îndreaptă comenzile mari spre Bangladesh, iar noi rămânem cu comenzile de maximum 5.000 de bucăți. Este drept că poate au și capacități mai mari și implicit le lucrează la prețuri ceva mai mici, dar nu cu mult mai mici, după cum am fost surprins să constat.” (O.S.)

El consideră că, în mod normal, producătorii din România ar trebui să fie plătiți mai bine pentru manufactură, în primul rând pentru condițiile de muncă pe care le oferă, apoi pentru că lucrează comenzi mai mici și au un răspuns mai rapid. „Din păcate, toți cei din tricotaje pe care-i cunosc în România au aceleași probleme”, mai precizează Otto Simma.

Iar din perspectiva sa, vânzările pe piața locală nu sunt o soluție. S-au făcut câteva încercări acum zece ani, dar fără rezultatele scontate.

Pentru Siha, noile utilaje ar putea fi colacul de salvare.