Am cunoscut-o pe doamna Ioana Sanda Avram inițial în calitatea sa de lector universitar dr., pe când modela educația și direcționa inspirația tinerilor care studiau moda la UNARTE București. S-a retras de la catedră, dar rolul său de formator continuă, pe alte paliere și în alte contexte, pentru că este parte din vocația sa.

Personalitate complexă și vizionară, Ioana Avram privește cu lucididate și optimism viitorul unei mode în care tehnologiile digitale vor schimba modul în care creăm, producem și consumăm. Discursul ei sintetizează perfect și coerent ceea ce trăim și, mai ales, ceea ce ne așteaptă. Condiția primordială este să fim suficient de adaptabili pentru noile sisteme disruptive care deja se manifestă în viața noastră.

Ce se întâmplă cu moda, încotro se îndreaptă?

Înainte de toate, cred că este momentul pentru a face o precizare, și anume că moda (fie ea și vestimentară) nu este este același lucru cu industriile modei, și cu atât mai puțin cu industria de confecții. Moda este un curent cultural specific unei epoci, care cuprinde toate aspectele paradigmei respective, elementele stilului de viață, de la social la comportament, artă, arhitectură, politică, economie, spiritualitate etc… Printre multe alte aspecte, ea definește și o expresie vestimentară, pe care întreaga economie care se referă la producția de îmbrăcăminte își construiește obiectul de activitate.

Pentru a răspunde la întrebare, moda, ca și fenomen social, nu se schimbă, este mereu conformă cu ea însăși, dar produsul ei principal, SCHIMBAREA, produce mereu situații și forme noi, care presupun o stare de ADAPTABILITATE continuă. Vestimentația este un limbaj care exprimă formele și valorile schimbării, așa că ea trebuie să se supună mișcărilor modei, urmând fluxul și dinamica acesteia.

Moda, întreaga noastră viață, a intrat într-o nouă eră, guvernată de tehnologii necunoscute până acum, caracterizată prin transformări majore la nivelul structurilor sociale, economice, conceptuale, intime, prin forme de manifestare aparent aberante, totuși obiective. Cuvântul care descrie această nouă stare de fapt, cu care cu toții – indiferent de domeniul în care activăm – este DISRUPTIVITATE: ceea ce înseamnă a împiedica ”ceva” să continue sau să funcționeze într-un mod normal, ”ceva” care anulează continuitatea și sfidează prognozele. Singurul lucru predictibil este iminența schimbării.

Prima care a tras semnalul a fost Li Edelkoort, una dintre cei mai celebrii vizionari ai tendințelor emergente, care, în nu mai puțin celebrul său ”Anti-Fashion Manifesto” (2015), a exprimat clar faptul că moda, așa cum o percepem noi azi, nu mai există demult: ”moda este …demodată. În lumea în care trăim, creată pentru și prin interacțiune, având în vedere o economie a schimbării, un foarte puternic simț al familiei extinse (…) lumea modei încă se mai manifestă ca în secolul XX, celebrând individualismul, dezvoltând excepția și personalitățile de imagine egotică, într-o societate însetată de consens și altruism. Într-o lume în care individualismul a apus demult”.

Tehnologia, noua paradigmă generată de aceasta și starea de disruptivitate, schimbă jocul pentru toți ”actorii” de pe scena industriei modei: designeri, producători, comercianți cu amănuntul, stiliști și, bineînțeles, consumatori. Industria modei va deveni tributara revoluției tehnologice, generate de forța inteligenței artificiale (AI), de Utilizarea tehnologiilor Big Data și Internet of Things (IoT). Această schimbare majoră, care are deja impact major asupra vieții fiecăruia dintre noi, conduce la completa ”datificare” a lumii noastre, iar relația noastră cu acest nou ”mediu” va transforma însăși natura umană.

Hainele de mâine, care nu vor mai fi colecțiile, așa cum le înțelegem noi azi, vor fi proiectate, asamblate și vândute prin intermediul tehnologiilor digitale. Până în 2025 se prevede ca 10% din consumatori să poarte haine conectate la internet (sau alte forme rețelizate de comunicare), sau să dețină telefoane implantabile.

Tehnologiile care analizează simultan cantități imense de date globale (Big Data) – de la ”zumzetul” rețelelor de socializare la sondaje politice – fac posibilă localizarea cu precizie a ceea ce este ”fierbinte” și absolut necesar pentru a fi introdus în fluxurile de producție. Acestea vor răspunde instantaneu, cu formula optimă și personalizată, local sau global.

Amazon dezvoltă acum ceea ce se crede a fi primul designer de modă AI (Artificial Intelligence) din lume. Planifică utilizarea unui algoritm care proiectează haine prin analizarea imaginilor și copierea stilurilor de succes – folosindu-le pentru a construi modele complet noi.

De la roboți care cos și taie țesături, la algoritmi AI care prezic tendințele stilului, până la oglinzi VR în vestiare, tehnologia automatizează, personalizează și accelerează fiecare aspect al modei.

Se remarcă deja, importante neajunsuri critice de sustenabilitate și prognoză în modelele de afaceri, în proiectare și în procesele de fabricație din industria modei și de confecții. Fluxul de funcționare, înrădăcinat în vechiul ciclu vestimentar de șase luni, guvernat de mărci și de retaileri, se afla acum sub presiunea unui alt calendar, cu comenzi lunare (sau și mai scurte) de producție, în loturi mici, conduse de consumatori, cu alegerile lor în continuă schimbare de modă, ca răspuns la tendințele trecătoare, dependente de social media.

În afară de asta, pe plan etic, social, sistemul modei se confruntă cu puternice atitudini activiste, legate de sclavagismul modern sau de efectele planetare ale consumului excesiv de haine, situații care necesită noi formule de adaptare.

Summit-urile globale recente de modă organizate în Bangladesh (Fashionology Summit The digitalization, the Next Destination) și în Danemarca (”Copenhagen Fashion Summit – Get Ready”) au demonstrat deficiențe critice în sustenabilitatea modelelor de afaceri, în design și în procesele de fabricație din industria modei. Una dintre perspective ar fi accelerarea viitorului modei, prin introducerea în ecuația inițială de creație – producție, a unor tehnici noi, iar rolul creatorilor trebuie să fie cel de evaluare corectă a nevoilor, care să conducă la soluții disruptive controlate.

Ceea ce se poate afirma cu siguranță despre viitorul modei, este că sistemul cunoscut va fi înlocuit rapid cu alte modele social-economice, gestionate de alte forțe, rolul brandurilor și al comerțului cu amănuntul de lideri ai sistemului, fiind preluat de către consumatorii, care devin parteneri implicați ai deciziilor de design, prin formule noi, cum ar fi co-design sau prosumerism.

Era ”industriei de confecții conectată” își face deja simțită prezența, mai ales la nivelul derulării în spațiul digital al proceselor industriale. Evoluția tehnologiei (Artificial IIntelligence Tools, Data Analitics, Blockchain) și folosirea ei în mod inteligent în procesul de creație, manufactură, distribuție, promovare, colaborare, va conduce la reacții spontane în timp real, din partea brandurilor, direct către consumator, care devine prosumer, printr-un partenariat co-creativ. Vorbim despre o Nouă Economie, cu alți specialiști, cu alte funcțiuni, cu alte instrumente.

În prezent există percepția că nu mai sunt trenduri, că merge orice. Sunteți de acord?

Trăim a patra revoluție industrială (Industria 4.0.) – a reţelelor, platformelor, a oamenilor şi a tehnologiei digitale. Schimbarea s-a produs mult prea repede, nu suntem pregătiți pentru asimilarea ei și propria transformare, astfel, starea principală a momentului este o disfuncție gravă a societății. În noul sistem al modei, este foarte importantă rapiditatea cu care este percepută schimbarea și formele ei (atunci când încă nimeni nu le recunoaște) și viteza cu care acea schimbare este implementată inovativ și creativ, înaintea concurenței.

Ca orice fenomen, moda are o dinamică, un sens şi o viteză de transformare, fie ea și disruptivă. Acestea pot fi predictibile, pe baza datelor statistice, a cunoaşterii tipologiei de reacţie a factorilor de influenţă dar şi a intuiţiei personale, a ceea ce se cheamă “simţul vibraţiei schimbării”. Noua formulă în care moda se va manifesta, este legată de personalizare și prognoză, cu analiză sofisticată de date computerizate, algoritmi, care vor deveni ”trendhunters” anticipând și concepând formele iminente ale viitorului apropiat, într-o viziune de neconceput până acum.

Iarăși simt nevoia să clarific sensul corect a ceea ce înseamnă tendințe, sau tendințe de modă.

În limbaj comun, o tedinţă este asimilată cu “mersul modei (vestimentare)” şi asociată cu aspiraţiile sociale. În realitate, termenul provine din statistică, unde desemnează o dinamică, și formulează vectorii unei mişcări pe termen lung. Tendinţele de modă exprimă ceea ce modelează din interior o societate precum şi analiza şi traducerea acestor semne pentru industrie.

În acest moment, problema nu este dacă mai există tendințe sau nu. Evident că ele există. Cu ajutorul noilor tehnologii, dinamica și prefigurarea formelor viitorului se manifestă ca o știință, care va formula concret realitatea viitoare, momentul din viitor în care consumatorul fuzionează cu produsul. Ele vor fi utilizate ca informații de fundamentare a afacerilor din industria modei și vor produce mult mai importante efecte economice și sociale. În baza acestor tipuri de informații, creatorii introduc mesajul în modul de exprimare vestimentar, creând noi elemente de limbaj, pe care consumatorul le va agrea, fiindcă el resimte deja noul, fără să îl poată înțelege și descrie, dar îl adoptă, fie ca nouă stare identitară, fie prin mimetism. Deși aparent poetic și oarecum criptic, acest ”pachet” de informații este un instrument de lucru, extrem de tehnic, pentru creatori.

Studiul Tendințelor, Futurologia și analiza viitorului vor avea un rol din ce în ce mai însemnat în zona decizională, vor evolua ca sistem, datorită tehnologiei și vor deveni repere obligatorii pentru deciziile strategice.

Așa cum am spus, tendințele sunt o dinamică și nu lucruri palpabile, deci nu pot fi purtate. Prin analiza și codificare de date, ele vor avea un caracter strict informativ pentru specialiști, pentru cei interesați să obțină succes și profit… și cu siguranță nu vor mai fi ”purtate”.

Ce rol joacă producătorii de fashion în sistemul modei, îl înțeleg? Cum ar putea să-și crească influența sau rolul?

Producătorii de modă au și vor avea, după părerea mea, un rol extrem de important în evoluția industriei de modă. De ei depind mult mai multe lucruri decât cantitatea și calitatea produselor. Nu știu dacă sunt cu adevărat conștienți de modul în care funcționează sistemul modei și mai ales ce răspundere imensă au pentru deciziile luate vis-a-vis de viața produselor pe care le lansează și de evoluția lor în societate, de efectele pe care le produc în mentalități, în cultură, în educație, atitudine de viață sau (uneori) ca factori de adevărată criminalitate față de mediu sau față de cei implicați în lanțul de producție. Din păcate, de cele mai multe ori, relația lor cu zona conceptuală și creativă este inexistentă. Personal, le înțeleg punctul de vedere. Contează doar producția în sine, modul în care aceasta se transformă în contracte și valoare materială, modul în care întreprinderile sunt factori importanți în peisajul socio-economic, dar nu și toate celelalte componente, care pot deveni toxice pe termen lung. Nu vreau să fac o pledoarie pentru nevoia de a conlucra cu cei care pot da conținut adevărat, valoare și sens produselor dumnealor, fiindcă le respect foarte mult activitatea, curajul de a-și asuma riscuri, capacitatea de a gestiona procese complexe și dificile, precum și abilitățile de afaceri sau profesionalismul tehnic. Totuși, doresc să reamintesc că industria de confecții este una dintre cele mai mari producătoare de deșeuri de pe planetă, iar acest lucru poate fi ameliorat printr-o colaborare cu cei care se ocupă profesional de calitatea complexă a produselor, nu doar de cea fizică și de execuție.

În condițiile în care noua formă de economie, controlată de către consumator și nu impusă de către branduri și retailer se va instaura, toate formele vechiului model vor trebui abandonate, pentru a construi de la zero un nou sistem. Datele problemei nu vor mai fi aceleași, așa că reinventarea creativă a structurii sistemului va deveni garanția reușitei.

Credeți ca tehnologia va îmbunătăți umanitatea? Pe măsură ce devenim tot mai dependenți de ea, devenim și mai putin creativi. Sunteți de acord?

Sunt foarte recunoscătoare destinului că trăiesc o epocă a tehnologiilor superioare, prin care mi se dă posibilitatea să beneficiez de abilități complementare, care sunt peste capacitățile native ale oamenilor. Astfel, pot să creez lucruri în care cred, și pe care altfel, nu aș putea să le fac. Pot să trăiesc experiențe speciale, pe care simțurile mele nu le pot percepe, sau să am acces la o cunoaștere, altfel, imposibilă. Depinde doar de mine cum folosesc aceste plusuri de potential, de măsura în care îmi păstrez statutul și demnitatea de ființă umană, în relația cu ele, fără a deveni dependentă.

Personal, ca designer, cred că creativitatea se educă și se formează, că este un atribut specific rasei umane, iar relația cu tehnologia și cu Inteligența Artificială în special, este una dintre marile lecții pe care va trebui să le învățăm și un examen dificil, la care nu trebuie să rămânem repetenți. Una dintre urgențele viitorului imediat va fi redefinirea umanului și a ceea ce devine entitatea uman-tehnologie.

Designul este aplicația materială a relației noastre, ca specie, cu noua paradigmă, elementul care restabilește armonia dintre om și mediul său firesc de viață, nu doar cel natural, social sau habitat, ci și cel virtual sau augmentat. Designul Revoluției Digitale devine generator de soluții, nu doar de obiecte. Va schimba forma lumii, iar designerii au misiunea să se asigure că noul model de lume este destinat ființelor umane. De altfel, designul face parte dintre modelele de răspuns creativ, bazat pe gestionarea cunoașterii, și a aplicației în practică.

Așa cum am mai afirmat, în acest context, rolul designerului devine unul aproape spiritual, în care mesajul de (re)fundamentare este bazat pe futurologie, pe cunoașterea și acceptarea emergenței, pe capacitatea de a reordona creativ informațiile, pe studii şi pe intuiţie, pe propria cultură şi pe vizionarism educat, care se adresează unui partener din viitor, împreună cu care va repopula noua lume.

Consumatorii încep să înțeleagă ca industria modei este intens poluatoare. Când vom vedea un consum responsabil la scară largă?

Cred că foarte curând. De fapt, îl vedem deja, fiindcă există un curent nou și foarte viguros, mai ales în rândul generațiilor tinere, care se manifestă deja de ceva vreme, în care consumatorul este conectat, informat, conștient de poziția lui în ”spațiu”. Devine responsabil, reinventând modului de a achiziționa și (re)utiliza produse, inspirând și creând comunități conștiente.

Evoluția tehnologiei (Artificial IIntelligence Tools, Data Analitics, Blockchain) și folosirea ei în mod inteligent în procesul de creație, manufactură, distribuție, promovare, colaborare, va conduce la reacții spontane, în timp real, din partea brandurilor, direct către consumator, care devine prosumer, printr-un act co-creativ. Se vorbește chiar despre ”puterea de consumator”, pe care o dă alegerea de a cumpăra produse care nu afectează sau nu alterează mediul. Alegerea consumatorului poate deveni o forță importantă, care poate determina sau forța companiile să treacă la practici de producție sustenabilă și ia măsuri de protecție a mediului.

Credeti ca anti-consumerismul este contraproductiv?

Cred că, de fapt, consumerismul în forma sa toxică, este în extincție. A atins apogeul ca ideologie culturală, iar acum este în declin. Și nu doar din cauza anti-consumerismului, ci mai ales din cauza noii paradigme, care focalizeză economia pe alte principii, bazate pe tehnologia care permite reașezarea producției. Dinspre producție de masă spre ”producție dedicată” realizată în colaborare cu consumatorul, în calitatea sa de co-creator.

Anti-consumerismul devine la fel de desuet ca ideologie, ca și consumerismul. Desigur vor exista oameni care vor respecta principiile etice, morale și non toxice ale anti-consumerismului, dar acesta va fi doar un mod de viață și nu o platformă protestatară. Secolul trecut a fost determinat de producția de masă și de creșterea eficienței, În secolul acesta performanța este determinată de modul în care te conectezi. Ceea ce face diferența nu mai este deținerea de tehnologie (definitorie pentru anii ’90-2000), ci accesul. Capacitățile nu mai sunt determinate de ceea ce dețineți sau controlați, dar de ceea ce puteți accesa. Activele administrate de organizații centralizate pierd teren în favoarea ecosistemelor economice, gestionate de mari platforme.

Este industria producatoară de modă din România pregătită pentru schimbările globale?

Așa cum am mai spus, am încredere în producătorii români, mai ales în capacitatea lor de a depăși praguri dificile. Nu știu dacă industria producătoare este sau nu pregătită pentru a face față schimbărilor globale. Nu am suficiente detalii pentru a emite judecăți de valoare, dar din câte am putut constata, par a fi mari dificultăți în a înțelege forța și viteza schimbării, măsura în care, ca să supraviețuiască trebuie să schimbe radical mentalitatea și să se alinieze formelor de producție specifice Erei Digitale. Nu doar retehnologizării și digitalizării fabricilor, ci mai ales normelor ”culturii de producție”, care se reformulează, ca și consecințe ale Revoluției Digitale. Am asistat la câteva conferințe la care au participat și producători. Mulți dintre dânșii încearcă, cu adevărat eroism să facă față acelei schimbări despre care vorbeam, dar mă întreb dacă sunt conștienți cu adevărat de esența acestei schimbări. Poate greșesc.

Ce le recomandați celor care vor să rămână în joc pe termen lung?

Speranța mea este că, în condițiile presiunii economice ale noii paradigme, se vor putea coagula nuclee de competență, în care experiența comună a creativilor, a tehnologilor, a celor care lucrează în domeniul IT, a producătorilor, a retailerilor și a consumatorului, va concepe noi modele de afaceri creative, bazate pe lecțiile eșecului unui sistem, care nu a supraviețuit ”cutremurului” Erei Informaționale. În era inovației disruptive, ceea ce contează cu adevărat este ADAPTABILITATEA și principiul STRUCTURILOR ASOCIATIVE.