Profesionalismul și experiența inginerilor români sunt atribute pentru care aceștia sunt căutați peste tot în lume. Consultanții textili români implementează proiecte peste tot în lume, inclusiv în țări exotice și îndepărtate precum Sri Lanka și Etiopia. Dar pe lângă motivația financiară atractivă intervin și curiozitatea și spiritul de aventură ale fiecăruia.

Exportul creierelor este un fenomen îngrijorător cu care se confruntă societatea românească, care încă nu s-a obișnuit să încurajeze meritocrația. Profesioniștii doresc să fie remarcați pentru cunoștințele și capacitățile lor, lucru mai greu de realizat în România, unde tupeul și relațiile continuă să primeze.

Nu oricine e făcut pentru a munci departe de casă, trebuie să-ți placă oamenii, să le înțelegi cultura și obiceiurile și să relaționezi ușor cu ei, chiar într-o limbă străină. De Daniela Avram am aflat tot din cercul textiliștilor expați, un club select de profesioniști care pornesc fabrici de la zero, fac training, aranjează și organizează linii de producție, implementează sisteme de calitate și oferă know-how și competențe profesionale de nivel excepțional. Dar pe lângă toate aceste atribute, Daniela impresionează prin empatie și sensibilitate, prin inteligența emoțională și înțelegerea față de universalitatea oamenilor. Acestea au ajutat-o să coordoneze echipe mari și diverse, într-o îmbinare perfectă de cunoștințe profesionale și leadership cu față umană.

Ce proiect ai în derulare? 

În prezent mă ocup de un proiect de consultanță în sudul Turciei, unde am luat o fabrică de la zero, un proiect complex care a demarat la începutul anului 2019 și la care am colaborat cu firma GHERZI sub îndrumarea lui Răzvan Ionele. Este o provocare, pentru că în această regiune nu exista personal calificat, iar cei puțin calificați au un nivel de pregătire scăzut, ceea ce necesită mult efort în partea de training și follow-up.

Este o capacitate de producție de pantaloni și cămăși pentru femei, dar și pantaloni pentru bărbați. Acest proiect a inclus mai multe componente, de la organizarea magaziei, continuând cu organizarea eficientă a sălii de croi și trainingul personalului, aranjarea liniilor de producție, selectarea personalului și trainingul său, dar și a șefilor de linii și a inginerilor, implementarea sistemului de calitate și training cu controlorii de calitate, până la organizarea magaziei de finite și partea de logistică. Vreau să menționez că marea majoritate a lucrătorilor, 68% mai exact, erau necalificați, așa că au necesitat training de la zero. Chiar înainte de începerea pandemiei de COVID-19 eram în faza de extindere, cu amenajarea sistemelor electrice și de abur pentru noile linii.

Dintre toate proiectele de până acum, care ți s-a părut cel mai interesant?

Cel mai atractiv a fost proiectul pe home deco deoarece mi-a pus creativitatea la încercare. Provocarea cea mai mare a fost obținerea mașinilor automate, deoarece materialele Neutex erau extrem de fine și sensibile, pe bază de organza, nu existau mașini compatibile pe piață și a trebuit să găsesc o firmă din Germania, împreună cu care am construit mașinile automate potrivite tipurilor de țesături Neutex.

Ce poți să-mi spui despre proiectul DuPont din Târgu-Mureș, în ce a constat? 

Pentru DuPont am făcut în România o secție nouă de salopete de unică folosință, lipite. Firma românească Rusancom mai avea alte secții unde producea și produce și la ora actuală salopete tot pentru DU PONT, dar nelipite.

A fost un proiect interesant, numit “Răspuns Rapid“, pentru că pleca de la conceptul ca DuPont să aibă în Europa o unitate de producție prin care să poată reacționa în timp cât mai scurt la nevoile clienților săi în caz de calamități: Ebola sau alte pandemii. Erau salopete lipite, din țesătură Tyvek, semipermeabile sau impermeabile, pentru diferite tipuri de industrii, dar mai ales pentru cea chimică. Unul dintre modelele produse, Tyvek 600 Plus, a fost foarte mult utilizat în ultimele luni în cadrul pandemiei de COVID în multe țări.

Ce provocări a avut proiectul?

Cea mai mare provocare a constat în găsirea metodei de training adecvate pentru personalul care trebuia să fie extrem de flexibil, deoarece fiecare operator era învățat să opereze două tipuri total diferite de mașini: cele clasice de cusut sau surfilat, dar și mașinile speciale de lipit. A trebuit să găsim operatori capabili să învețe și să treacă cu ușurință de la o mașină de cusut la una de lipit. Nu a fost usor la început, dar cu multă perseverență și într-un program de training bine organizat, a fost cu putință. Aș dori să menționez aici că DuPont mai încercase acest proiect și în Asia, fără să reușească întrucât oamenii nu au fost flexibili.

Proiectul a avut și o componentă interesantă de ordin social, întrucât am încercat și reușit să integrez în colectiv un grup de operatori de etnie romă. Am selectat și învățat un grup de persoane care nu mai lucraseră niciodată sau lucraseră foarte puțin, de cele mai multe ori la negru. Au reușit ca în decurs de aproximativ un an să coasă și să lipească, să înțeleagă ce înseamnă disciplină și seriozitate.

Secția de produse lipite a fost ridicată de la zero: amenajare, amplasare, coordonare a realizării instalațiilor electrice, de aer și partea de compresoare, angajare de personal, training, implementarea sistemului  de calitate la standardele impuse de client. Am început cu cinci oameni și când am plecat erau 140 de operatori pregătiți.

Mulți ingineri textiliști aleg să muncească în afară. Sunt salariile mai motivante? Cum e să muncești departe de casă?

Da, salariile sunt mai motivante. Dar nu acesta a fost motivul pentru care am plecat, ci pentru că doream să ies din sistemul de lohn, să fac și să văd și altceva.

Îmi place să călătoresc, acesta este unul dintre hobby-urile mele, așa că nu am privit lucrul în străinătate ca pe o greutate, ci ca pe o provocare. Mi-a plăcut să iau contact cu alte culturi, să le înțeleg modul de gândire, obiceiurile și tradițiile. De fapt, asta a și fost cheia succesului în fiecare țară: faptul că am înțeles oamenii. Apropierea de oameni se face de la inimă la inimă, iar oamenii simt asta și se deschid, ceea ce face și comunicarea mai ușoară. Eu socializez foarte repede și am rămas în legătură cu multe persoane din diferite țări care îmi trimit mesaje de ziua mea sau de sărbători.

Primul contact cu Asia a fost șocant, dar am învățat foarte rapid cum gândesc oamenii și le-am îndrăgit locurile și obiceiurile. Fiecare țară în care am lucrat și-a pus o amprentă asupra mea. De la fiecare cultură am luat câte ceva cu mine și fiecare experiență m-a marcat, profund și ireversibil.

Ce părere ai despre industria textilă românească, care sunt șansele ei după pandemia de COVID-19?

În mod cert vor crește costurile. De aceea micii producători vor rezista cu greu sau deloc. Cred că imediat după pandemie clienții vor micșora numărul de bucăți pe order, pentru că nu vor ști care va fi puterea de cumpărare și tendințele. Un lucru este clar: oamenii vor fi mult mai precauți în a face achiziții. Aceasta este doar o etapă. Pe măsură ce timpul va trece și pericolul va dispărea, lucrurile vor intra pe făgașul normal, dar nu va mai fi aceeași stare de normalitate de dinainte. Aceasta înseamnă că firmele trebuie să fie flexibile, să se reorienteze la noile nevoi ale pieței. Am încredere că producătorii români vor înțelege acest lucru.

Mi-ar plăcea să avem pe piață propriile branduri destinate unei game largi de cumpărători, la prețuri accesibile similare cu Orsay, Zara, LC Waikiki, Mango și să putem cumpăra produse confecționate la noi, cu design propriu, nu numai din import. Aceasta lipsește de pe piața românească și aici ar trebui să se orienteze producătorii români. Dacă nu o pot face individual, ar putea să se asocieze câțiva producători, să creeze un brand și să vândă pe piața din România. Trebuie ieșit din sistemul lohn.

Crezi că se va schimba ceva în lanțul de aprovizionare din fashion? Dar în mentalitatea cumpărătorilor?

Da, categoric. Această pandemie ne învață să căutăm mai multe oportunități de aprovizionare. Blocajele actuale, mai ales cu materiale din China, ne arată că este necesar să căutăm surse de aprovizionare mai aproape de noi, poate chiar local. Îmi doresc ca această pandemie să creeze un val de inițiative pe plan local și național, să se dezvolte noi unități de producție de materiale.

Mentalitatea cumpărătorilor se schimbă: oamenii vor învăța să fie mai cumpătați, să cumpere doar lucrurile de strictă necesitate în prima fază, se va renunța treptat la acea politică de consumerism.

Te-ai gândit vreodată să pornești propria capacitate de producție în România?

Da, m-am gândit. Am tot know how-ul necesar pentru aceasta, dar nu îmi doresc o unitate de lohn, deoarece cred că ar fi moarte sigură. Ceea ce ar fi sănătos și viabil ar fi să construiesc o unitate care să includă aprovizionarea cu materiale, dezvoltare de produs, inovație în tehnologii. Dar pentru aceasta e nevoie de capital puternic, și s-ar putea să îl realizez într-un parteneriat.

Care sunt zonele care ar putea avea viitor în producția de T&C pe termen mediu și lung?

Cred că, în continuare, țările din Asia vor rămâne cel puțin pe termen mediu o forță în ceea ce privește producția de confecții și tricotaje. Toți marii producători pe care i-am vizitat investesc în dezvoltarea de produs, unii au inclusiv capacitatea de a produce materialele, merg pe un sistem integrat. Din punctul meu de vedere, acesta este singurul care asigură continuitate.

Ce planuri ai, unde ai vrea să mergi după Turcia? 

Deocamdată îmi canalizez toată energia pe acest proiect, care va trebui puțin regândit după pandemie. Nu am un plan anume. De obicei, proiectele mi-au venit de la sine, în urma colaborărilor pe care le-am avut. Dacă ceea ce faci, faci din pasiune, cu seriozitate și profesionalism, lucrurile se leagă…

Tipuri de proiecte implementate:

România – linie de pantaloni pentru compania germană GERRY WEBER

România/Germania – proiectarea și realizarea unei linii automate de perdele și draperii pentru grupul textil  german NEUTEX

Bulgaria – optimizarea și creșterea productivității, în colaborare cu firma austriacă TREND FASHION TEXTIL specializată pe produse sport

Sri Lanka – controlul calității pentru grupul textil VOGUETEX

Sri Lanka/SUA – proiect realizat în colaborare cu grupul indian ASMARA, în cadrul căruia a trebuit să aducă un client nou: firma americană WHITE HOUSE BLACK MARKET

România – proiect de articole de unică folosință implementat la Rusancom, pentru clientul lor DU PONT.

Turcia (prezent) – capacitate de producție pantaloni și cămăși