Companiile din textile și fashion trec mereu prin perioade de criză, aceasta este una dintre “constantele” afacerii. Drept urmare, sunt obligate să se reinventeze, să găsească soluții, tehnologii, produse și clienți noi. Pandemia de coronavirus nu este nimic altceva decât un alt moment de cumpănă, în urma căruia multe fabrici au închis sau sunt pe punctul să o facă. Cele care vor rămâne pe piață vor fi mai pregătite ca oricând pentru vremuri de normalitate, deoarece au învățat mai mult, s-au zbătut mai mult și au fost mai curajoase.

Chiar dacă a închis producția timp de două luni, fabrica din Buzău Datsa Textil a menținut departamentul de creație și a câștigat un client nou din fashion – Nissa – pentru care a dezvoltat o linie de tricotaje premium împreună cu designerul Andreea Tincu.

Sara Wechsler, directoarea fabricii, explică pentru Dialog Textil care sunt pașii următori în dezvoltarea afacerii, de ce a închis linia de lenjerie de corp după 14 ani și de ce, în schimb, vrea să înființeze o linie de confecții pentru un client american.

Cum de vă merge bine când tuturor le merge rău?

Nu știu dacă ne merge bine, dar nu ne plângem. Cred că tricotajele au mai mult aplomb. De fiecare dată când apare o criză, și asta se întâmplă foarte des în domeniul nostru, trebuie să te reinventezi. Or, noi asta am făcut mereu, și după cum știți, persoanele care au avut inventivitate au supraviețuit.

Supraviețuirea depinde de management sau de relații?

În domeniul acesta, relațiile de bază sunt cele personale. Siguranța pe care o insufli clienților este foarte importantă. Clienții vor să fie siguri că acolo unde își plasează comenzile există o mână forte, cineva care spune adevărul chiar când se întâmplă lucruri neplăcute.

A fot mai grea criza din 2008-2009?

Și atunci s-au închis multe fabrici. Noi am reușit să supraviețuim datorită faptului că eu și echipa mea avem un curaj care deseori frizează nebunia. Altfel nu poți merge mai departe, însă în toate trebuie să ai și un pic de noroc.

Înțeleg că ați închis linia de lenjerie?

Am fost obligați să închidem această activitate care a funcționat timp de 14 ani, însă stabiliserăm asta dinaintea crizei. Chiar fiul meu și soția lui, care s-au implicat în afacere alături de mine, mi-au deschis ochii și m-au făcut să înțeleg că nu se mai poate. Lenjeria de corp este un produs cu prețuri mici, iar noi în ultimii ani am mers în pierdere. Eu am ținut activitatea doar pentru a păstra oamenii. Am fost cel mai mare subcontractor al Adesgo, care s-a restrâns, a vândut spațiul de producție din București și a încercat să se mute în Ucraina. În prezent mai lucrează cu doi-trei subcontractori foarte mici din țară. Am ținut enorm la această secție, pentru că a fost “copilul” meu, eu am creat-o și dezvoltat-o. A fost o activitate foarte profitabilă în primii zece ani, după care lucrurile s-au schimbat.

Și aveți alte proiecte în plan?

Eu mereu am gândit că trebuie să existe o activitate în plus, care să aducă cash flow-ul necesar traiului de zi cu zi și cheltuielilor curente ale fabricii. Sper ca în curând să pun pe picioare încă o secție de confecții, cel mai probabil de pantaloni, pentru că suntem pe cale de a încheia un contract cu un client din Statele Unite care deține un brand de nișă pe segmentul activewear. Această secție s-ar înființa special pentru acest client.

Ce s-a întâmplat cu oamenii disponibilizați din secția de lenjerie?

O parte din ei, care lucrau cu o rapiditate extraordinară și aveau multă experiență, s-au mutat în cea de tricotaje. Ceea ce vrem să facem acum este o noutate pentru noi, dar nu mă sperie acest lucru. În zona Buzăului există încă mână de lucru bine calificată în confecții și sper din suflet să reușesc să fac o secție de pantaloni la nivelul cerut de clientul american. Lucrăm deja de câteva luni la acest proiect împreună cu un coleg specializat în piața americană. Este luminița de la capătul tunelului care ne ține în viață. Sperăm să apară și altele, pentru că după pandemie viața va reveni la normal, iar noi trebuie să fim gata.

Câte persoane veți angaja?

Încă nu am stabilit, fiind vorba de un proiect de viitor. Deocamdată vrem să trecem de criză. Noi oricum am mărit puțin capacitatea la tricotaje după desființarea secției de lenjerie. Reușita noastră, dacă pot să spun așa, se datorează și faptului că, de mult timp, ne-am gândit că se va schimba structura producției, și am început să căutăm clienți cu produse de nișă. Astfel am ajuns să facem pulovere pentru forțele NATO, mai precis Norvegia și Germania sau am abordat piața vestimentației pentru copii.

Lucrați și tricotaje pentru fashion?

Da, anul acesta chiar am reușit, pe timp de pandemie, să începem o colaborare cu brandul Nissa, pentru care am dezvotat o colecție de tricotaje. Sunt produse clasice, elegante, care se vând foarte bine. Interesant este că cine vrea să muncească găsește și ocazia, și timpul. Noi am făcut toată partea de dezvoltare cu ajutorul Andreei Tincu, o creatoare cu experiență și mult talent, iar alături de echipa de la Nissa am scos o colecție deosebită, pe care o urmăresc cu atenție în magazine.

Astfel, în perioada când a fost liniște și fabrica era închisă, am păstrat creația și am scos o colecție de înalt nivel, de high fashion. A contat faptul că avem multă experiență, dar dacă nu ai curajul de a trece la un alt nivel de calitate, nu știu cât mai poți rezista pe piață. Acesta e viitorul, ținând cont de faptul că salariile și costurile cresc permanent.

De aceea cred că se și închid multe firme, probabil nu au fost în stare să-și depășească această condiție. Trebuie să ai o viziune de viitor. Pe noi ne-a ajutat mult și munca în cluster, am ținut aproape unii de alții.

Ați reușit să faceți și investiții?

Știm că nu trebuie să uităm de retehnologizare. Am făcut-o din banii noștri, chiar dacă am întocmit proiecte pentru fonduri europene, le-am depus și chiar am îndeplinit punctajele. Însă cel mai recent, pentru care am cheltuit 10.000 de euro cu consultanța și pentru a-l întocmi, nu a primit finanțare, chiar dacă avea punctajul necesar. Nu am renunțat la ideea noastră de a introduce în producție produse și tehnologii inovative, astfel că ne-am îndreptat spre Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Est, care are un apel-pilot pentru exercițiul viitor. Să vedem cum se va finaliza, cred să sunt șanse mari să-l câștigăm. Problema este că proiectele inovative ar trebui foarte rapid analizate și finanțate, altfel într-un an-doi se perimează.

Măști ați făcut?

Sigur, am fabricat măști cu buzunare speciale pentru filtru. Chiar avem o cerere din Olanda de măști tricotate pentru copii.

Ați închis fabrica în timpul stării de urgență?

Am închis timp de două luni, când am păstrat doar creația. Ne era teamă să nu ni se infecteze personalul, pentru că aveam multe angajate care făceau naveta, ceea ce creștea riscul de infectare. Din fericire, am avut doar două cazuri și am reușit să evităm transmiterea. Acum luăm măsuri drastice, dar lucrurile sunt ținute sub control. În schimb, pe plan economic, dacă nu vom fi ajutați și finanțați pe proiecte, dacă nu se va gândi un ajutor substanțial pentru întreprinderi și nu ne vor fi auzite doleanțele, vom închide.

S-au dat ceva ajutoare?

Am beneficiat de ajutorul de 75% din salariu pentru angajații care au stat în șomaj tehnic, apoi timp de trei luni de zile de 45% din taxele pentru cheltuielile salariale. Problema mai gravă este că, la nivel național, nu există o strategie clară privind viitorul acestei industrii…