Îți dai seama că treaba nu merge tocmai bine când designeri din domeniul luxului precum Heider Ackermann se apucă să-și caute pe Linkedin clienți pentru a scăpa de stocurile mai vechi de haine și accesorii.
Trăim într-o lume cu vagi accente paranoice, iar în încercările de a lua legătura cu cei din industrie mi s-a întâmplat chiar să aud scenarii de genul „90% dintre fabrici vor închide“ sau „ne paște un război, așa că le merge bine doar celor care fac uniforme“.
Probabil că vom ieși din această criză mai șifonați la minte și mai ușori la buzunare, dar există și câteva semnale luminoase pe care nu le putem ignora. Unul dintre ele privește scumpirea masivă a transportului pe containere din China, de patru-cinci ori pentru marfa care ajunge în Portul Constanța, la fel și pentru restul Europei sau SUA. Chiar dacă acest lucru implică și transportul de materie primă, țesături și accesorii, nu doar cel de produse finite, este clar că lanțurile de furnizori trebuie reorganizate astfel încât să se poată deservi piețele locale cu ajutorul producătorilor locali sau măcar regionali. Sunt convinsă că din această ecuație ar putea ieși câștigători producătorii de confecții din România sau cei de țesături și accesorii din Portugalia, Italia sau Turcia.
China tinde să devină tot mai mult o destinație de retail, atât pentru brandurile de lux, cât și pentru cele naționale, mai ales că în urma pandemiei de COVID-19 a ieșit mai puțin lovită decât statele din Vest.
Rămâne de văzut ce efect va avea noua președinție a UE deținută de Portugalia de la 1 ianuarie 2021, știut fiind faptul că această țară are o puternică tradiție în textile. Va ajuta cu ceva industria de T&C europeană?
