Sunt unele pasiuni care ne înfrumusețează viața și ne influențează parcursul. Pentru Cristina Dragoman, proprietara Panda Broderie, lucrurile sunt clare: îi plac ursuleții panda și broderia, într-o ordine aleatorie. Acum șapte ani și-a făcut curaj și a înființat propriul său atelier de brodat. În tot acest timp a lucrat de la produse de serie, personalizări promoționale pentru clienții agențiilor de publicitate până la dezvoltarea de concepte sofisticate pentru designeri, teatre sau retaileri de lux.

Întâlnirea cu Cristina a fost memorabilă datorită generozității cu care m-a primit. Nu mă refer la fursecuri și cafea, ci la faptul că mi-a explicat în amănunt tot procesul de brodare, de la concept până la dezvoltarea de produs și la producția efectivă. Înconjurată de ursuleți panda, în atelierul său își fac loc florile și se aude muzica în surdină. Așa că muncește cu plăcere și are credința că din mâinile ei se pot naște adevărate capodopere, care să înnobileze produsul vestimentar și să-i dea o valoare reală, chiar dacă meseria de brodeur sau de operator pentru mașina de brodat nici nu există în nomenclatorul românesc.

În vremuri în care printul digital câștigă tot mai mult teren, Cristina consideră că cei care se respectă și vor produse de calitate cu viață lungă vor alege mereu broderia.

Am ajuns la ea grație unei recomandări a creatoarei Ioana Ciolacu, care a avut o campanie de givecredit în care i-a menționat pe toți cei implicați în lanțul său tehnologic. Așa am aflat de mica afacere de familie Panda Broderie. Spun familie chiar dacă fiul și fiica Cristinei nu vor să-i calce pe urme. Și, din păcate, tot mai mulți păstrători ai unor meserii cu tradiție din lumea modei, cum este broderia, sunt trecuți de 45 de ani și se apropie de pensionare. Să fie vorba de dificultatea muncii, de faptul că trebuie să treci printr-o ucenicie? Sau poate că există o modă a meseriilor.

În orice caz, satisfacția pe care o poți avea atunci când reușești să scoți o broderie amplă, precum cele pe care le-am văzut în atelierul Cristinei, este de neegalat.

Începutul – de la Brodcenter la Treximco

Cristina Dragoman are 22 de ani de experiență în broderie. A urmat cursurile Facultății de mecanică fină și a lucrat în proiectare, deci stăpânea bine tehnica desenului. Partea artistică i se trage din dorința sa de a face arhitectură.

A început la Brodcenter, cu partea de proiectare. „Făceam programe, acesta era marele meu atu”, își amintește ea. Chiar dacă a lucrat ani de zile la Brodcenter în proiectarea de broderie, nu acolo a învățat procesul pe utilaje, ci la Treximco, pe vremea când fabrica din Pantelimon funcționa sub conducerea lui Titi Munteanu.

Recunoaște că fiecare slujbă pe care a avut-o a ajutat-o să aprofundeze tainele broderiei. „E ușor să dai un clic pe mașină, dar nu multă lume are răbdarea mea de chinez. Eu iau la mână fiecare împunsătură”, spune ea. Își amintește de proprietarul Brodcenter, un francez școlit în broderie la el în țară, care din când în când îi dădea câte un exercițiu dificil, pentru a-i stimula creativitatea și productivitatea. Dar cu și mai mult drag își amintește de fostul său angajator Titi Munteanu, la care a ținut și despre care spune că „era singurul patron care am simțit că mă respectă”.

Dezvoltarea de produs în broderie, un proces complicat

În broderie, partea de proiectare este cea mai dificilă. „Dezvoltarea de produs e un proces mare consumator de timp și energie. Uneori clienții vin la mine doar cu o idee de la care pornesc și dezvolt produsul dorit.” (C.D.) Dar mostrarea presupune multă muncă, iar aceasta deseori nu este plătită. Cristina recunoaște că multe dintre proiectele la care a lucrat zile întregi nu s-au mai concretizat, deoarece clientul și-a dat seama că ar fi generat un cost prea mare al produsului final. Cu toate acestea, în ultimii ani au apărut utilaje mai performante, capabile să facă operațiuni complexe, caz în care „nu-ți mai trebuie un softist așa de bun”, spune Cristina. „Acum există utilaje capabile să facă broderie buclată, care să arate ca un prosop, sau mașini de aplicat șiret sau paiete. Mașina mea e simplă, cu sistemul clasic de suveică”, explică ea.

Embro Expert – ofertă de vânzare de utilaje și softuri de broderie
Pandemia schimbă obiceiurile de shopping

Și totuși, proiectele care-i solicită imaginația sunt și cele care-i oferă și satisfacție. În prezent, Panda Broderie lucrează multe personalizări, logouri, „așa că atunci când vine un designer precum Ioana Ciolacu, cu un proiect mai creativ, mă bucur mult”, spune ea.

Scăderea comenzilor a început din 2019

Clienții Panda Broderie vin preponderent din industria publicității, la care se adaugă designeri, diverși retaileri care vor să-și diversifice gama de produse. Dar a colaborat și cu Opera Română – a brodat vestele folosite într-unul din spectacole. Sau genți pentru o companie care tunează mașini de lux, chiar dacă preferă să nu lucreze broderie pe piele, deoarece rezultatul nu iese uniform.

Cristina punctează că pandemia i-a afectat și ei încasările, dar spune că situația s-a înrăutățit din 2019 încoace.

„Am scăzut brusc în 2018-2019, nu anul trecut. Atunci a început să meargă mai slab. În 2019 am avut o scădere a veniturilor de 34% față de 2018, așa că 2020 nu a fost o surpriză pentru mine. Din contră, anul trecut a mers mai bine decât anul acesta. Se pare că lumea nu mai are bani pentru personalizare. Din cauza pandemiei am rămas cu clienți finali care își brodează pentru ei, plus trei agenții cu care colaborez. Este evident că le-au scăzut și lor încasările și clienții.” (C.D.)

Ea consideră că în pandemie cel mai bine au dus-o retailerii care au avut vânzare online.