Oamenii asociază de obicei deșeurile textile cu bluza pe care nu o mai folosesc, perechea de șosete pe care au aruncat-o la gunoi sau sacoșa cu haine pe care o dau de pomană. Dar pe lângă toate aceste textile aruncate de consumatori, se generează deșeuri textile și în procesul de fabricație. Deșeurile pre-consum sau post-industriale pot fi generate în orice punct al liniei de producție, de la filare și țesere până la operațiuni de tăiere, confecționare și cusut. 

În Statele Unite de exemplu, producătorii de textile reciclează aproximativ 75% din deșeurile textile pre-consum, potrivit Departamentului de textile al Cooper Hewitt, din cadrul Smithsonian Design Museum.

Astfel, în fiecare an, aproximativ 750.000 de tone de materiale sunt deviate din fluxul de deșeuri rezultate în procesul de fabricație și apoi tratate de companii precum Martex Fiber, care le reciclează în materiale noi în scopuri industriale.

Îmbunătățirea gestionării deșeurilor poate aduce mai multe beneficii producătorilor: maximizarea reutilizării fibrelor și reducerea achiziționării de noi materii prime, creșterea profitabilității și reducerea impactului asupra mediului. Cu toate acestea, metodele de reciclare sunt inexistente în multe țări din lume, chiar și în unele bine dezvoltate. În Australia, de exemplu, majoritatea deșeurilor textile pre-consum ajung la gropile de gunoi.

87% dintre români ar recicla deșeurile textile, dar nu au unde să o facă
Infinited Fiber Company obține o finanțare de 30 milioane euro

Când abordăm problema deșeurilor textile pre și post-consum, prevenirea este opțiunea preferabilă. Începe cu analizarea ciclului de viață al fiecărui articol nou și cu impactul său asupra mediului. Apoi, generarea deșeurilor ar trebui redusă la fiecare pas al lanțului industrial, de la un design bine gândit la o mai bună planificare a fabricii și a proceselor sale.

În cele din urmă, reciclarea ar trebui să fie implementată încă din timpul procesului de fabricație. Deșeurile textile, inclusiv resturile de tăiere, pot fi separate pe tipuri de fibre, mărunțite și transformate în fire care sunt utilizate din nou în timpul producției.

În România, fiecare se descurcă cum poate

Chiar dacă există un Plan național de gestionare a deșeurilor, care le cuprinde și pe cele textile pre-consum, fabricile se descurcă cum pot. Majoritatea încearcă să-și eficientizeze procesele, astfel încât să genereze cât mai puține deșeuri, iar restul ajung, de cele mai multe ori, la gropile de gunoi.

Potrivit directoarei Institutului de Cercetare-Dezvoltare Textile Pielărie, Carmen Ghițuleasa, „problema valorificării deșeurilor textile de la confecții și tricotaje se impune a fi rezolvată cât mai curând, prin refacerea infrastructurilor de prelucrare a acestor deșeuri și reintroducerea lor în circuitul de producție, atât prin metode clasice, cât și neconvenționale de prelucrare. Acesta este, de fapt principiul de bază al economiei circulare.” Ea a mai precizat că Institutul a elaborat propuneri de proiecte privind valorificarea deșeurilor împreună cu câteva companii private.

Cele aproape 5.000 de companii textile din țara noastră generează cantități destul de mari de deșeuri pre-consum, în mod regulat. Unele dintre ele ar putea fi valoroase dacă s-ar încuraja mai mult reciclarea lor. Sunt designeri tineri sau companii care preiau aceste resturi textile și le transformă în produse noi, prin upcycling. Un exemplu este Ana Dinuța, fondatoarea Common Parts, despre care am scris de curând. Iar câțiva membri ai clusterului Transylvania Textile & Fashion folosesc deșeurile ca materie primă. Dar marea lor majoritate sunt colectate de firmele specializate și ajung la gunoi.

Potrivit guvernanților, deșeurile textile post-industriale sunt în cantități nesemnificative

Planul Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD) al României arată că deșeurile nepericuloase, rezultate în urma industriei prelucrătoare, au o pondere scăzută din cantitatea totală a deșeurilor rezultate din activități industriale (1,8%). Ponderea cea mai mare o au deșeurile rezultate în urma prelucrării lemnului (cca 43% din totalul deșeurilor nepericuloase), urmate de cele din chimie, metalurgie și siderurgie.

În ce privește industria textilă, de pielărie și blănărie, cifrele publicate de PNGD în Monitorul Oficial din 2018 arată că aceasta generează 17.183 tone/an, din care 13.149 tone sunt valorificate, iar 5.806 tone sunt eliminate.

Dar dacă Ministerul Mediului este cel care se ocupă de strategii, de implementarea prevederilor acestor planuri ar trebui să se ocupe autoritățile publice centrale și locale, atât cele pentru protecția mediului cât și pentru economie și energie, sănătatea populației, dezvoltare regională și altele.

Interesant este că autoritățile locale trebuie să asigure colectarea separată, gratuită, pentru populație. Conform Legii 211/2011, „autoritățile administrației publice locale, inclusiv a municipiului București, au obligația de a asigura spațiile necesare pentru colectarea separată a deșeurilor, dotarea acestora cu containere specifice fiecărui tip de deșeu, pentru a oferi populației posibilitatea de a se debarasa, fără plată, de deșeuri de hârtie și carton, sticlă, metal, materiale plastice, lemn, textile, ambalaje, deșeuri de echipamente electrice și electronice, deșeuri de baterii și acumulatori și deșeuri voluminoase, inclusiv saltele și mobilă”, explică reprezentanții Ministerului Mediului pentru Dialog Textil.

Realitatea este însă cu totul alta. În multe cazuri, chiar acolo unde există colectare separată, deșeurile sfârșesc în același loc: la groapa de gunoi.

Avem o lege, ce facem cu ea? 

Potrivit informațiilor furnizate de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), „Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor stabilește ordinea prioritară în domeniul deșeurilor, punând pe primul loc prevenirea generării de deșeuri, prevedere care trebuie aplicată și în cazul deșeurilor textile. A doua prioritate când vorbim de modul în care trebuie gestionate deșeurile este legată de reciclare. Astfel, deșeurile textile rezultate din procesele de producție trebuie colectate separat și reciclate, în măsura în care acest lucru este fezabil. În legislația română producătorul trebuie să elaboreze și să dețină aibă un program de prevenire a generării de deșeuri și, de asemenea, un plan de gestionare al acestora.”

Tot MMAP arată că, din informațiile deținute de Agenția Națională pentru Protecția Mediului privind operatorii economici care reciclează deșeuri, precum și din datele centralizate transmise de agențiile județene pentru protecția mediului, la nivel național există următoarele instalații de reciclare:

• 3 instalații care destramă deșeuri textile, câte una în regiunile Sud-Vest (Vâlcea), Nord-Est (Botoșani) și Nord-Vest (Bistrița-Năsăud);
• 4 instalații care produc brichete textile sau/și granuleaza astfel de deșeuri, câte una în regiunile Centru (Mureş), Nord-Est (Bacău), Nord-Vest (Bihor) și Sud-Est (Galați);
• 1 instalație de producție covor geotextil, în Regiunea Vest (Hunedoara);
• 1 instalație care tratează deșeul textil în vederea producerii efiloșeului – în Regiunea Sud-Est (Galați).

Strategia textilelor la nivel de UE

Potrivit anunțului Comisiei Europene, anul acesta se va adopta o Strategie a Textilelor la nivel de UE: „Industria textilă a fost identificată ca sector prioritar în acțiunea UE de a avansa spre sustenabilitate în cadrul Green Deal, din cauza utilizării ridicate a resurselor și a impactului asupra mediului.”

Potrivit Planului de acțiune a economiei circulare, strategia privind textilele ar putea include următoarele măsuri: aplicarea unor noi cadre privind produsele sustenabile, prin cerințe de dezvoltare care să asigure că produsele textile sunt potrivite pentru modelul circular, îmbunătățirea afacerilor și mediului de reglementare pentru textile sustenabile și circulare în UE, sprijinirea modelelor de business product-as-service, materiale și procese de producție circulare și oferirea de îndrumări privind colectarea separată a deșeurilor textile, care ar trebui să înceapă din 2025.

Augsburg generează între 500 și 800 kg deșeuri textile lunar

Augsburg, producător de tricotaje din Piatra Neamț, este un exemplu pozitiv. Compania are comenzi în această perioadă, în special din afară, astfel că livrează pe piața internă doar 10% din ceea ce produce.

În funcție de produsele fabricate, Augsburg generează între 500 și 800 kg de deșeu textil/lună. Romică Costel Balan, reprezentantul Augsburg, a declarat pentru Dialog Textil că „deșeurile rezultate în urma producției sunt triate, curățate de alte eventuale resturi de hârtie, carton sau plastic, apoi depozitate în saci de plastic, într-o încăpere acoperită și ferită de umezeală.”

Cu toate că firma face eforturi pentru sortarea și curățarea deșeurilor, de cele mai multe ori i se solicită bani pentru ca acestea să fie ridicate de colectori. „În cel mai bun caz ni se ofera 0.1 lei/kg ca să putem face o factură cu care justificăm ce am făcut cu deșeul textil,” explică Romică Bălan.

În prezent, Augsburg colaborează cu o singură firmă colectoare – Apisorelia, care însă nu se ocupă cu prelucrarea lor, „ci doar cu eliminarea lor prin ardere, contra unei sume de bani destul de mare.”

Au mai existat în trecut și alți colectori în zonele din apropiere, cum ar fi Focșaniul, dar aceștia au dispărut. Atunci, deșeurile ajungeau să fie utilizate în compoziția betoanelor.

Mantra utilizează stocurile rămase pentru a confecționa produse noi

Tom Murray, managerul Mantra din Focșani, spune că „toate materialele pe care le folosim sunt reciclate sau reciclabile.” În ce privește stocurile rămase, acestea sunt folosite la confecționarea de produse noi în colaborare cu branduri din Marea Britanie, Franța sau alte țări europene.

„Nu cuantificăm sau monitorizăm în prezent volumul deșeurilor textile rămase în urma producției, dar facem tot posibilul să fie cât mai mici deoarece țintim spre o amprentă de carbon zero. Deocamdată acestea merg spre gropile de gunoi sau incinerare, dar în prezent nu există standarde în acest sens. Însă cred că va veni un moment în care clienții vor solicita o evidență clară privind deșeurile fabricilor,” precizează Murray.

Mantra, ca și alți jucători din industia textilă, generează mai multe tipuri de deșeuri în urma producției, inclusiv hârtie și plastic. În prezent colaborează cu 4-5 companii care se ocupă de colectarea deșeurilor fabricii.

Tom Murray consideră că economia circulară a textilelor are încă niște limitări serioase. Una dintre ele este dificultatea de a recicla fibrele mixte. „De aici marea problemă a industriei. Dar este dificil de spus care este mai dăunător pentru mediu, bumbacul sau poliesterul? Ambele fibre au particularitățile lor,” explică el.

„Mult timp ni s-a spus că deșeurile textile pot fi folosite ca umplutură pentru saltele sau alte produse. Dar fie am fost mințiți, fie piața deșeurilor pentru umplerea saltelelor a dispărut … Iar acum le ard cu o licență oficială.” (T.M.)

Fabrica din Focșani a avut capacitățile total ocupate pe perioada pandemiei. Au fost implementate și păstrate toate măsurile de siguranță în eventualitatea îmbolnăvirii angajaților, inclusiv instalarea unor aparate de filtrare și purificare a aerului în fabrică.

„Poate că nu am folosit atât de mulți subcontractori ca în anii trecuți, am rămas la patru colaborări, dar am avut o creștere de 10% a veniturilor față de 2019, și a profitului de 15%,” declară Murray.

Târnava generează maxim o tonă de deșeuri textile lunar

Fabrica de cămăși din Sighișoara generează lunar aproximativ 3-4 metri cubi de gunoi menajer și hârtie, plus maxim o tonă de deșeuri textile.

După cum explică directoarea fabricii, Cristina Hâncu, „toate deșeurile sunt selectate, se ambalează separat și sunt ridicate, pe tip de deseu, periodic.”

În zonă funcționează doar patru firme de colectare, iar Târnava colaborează cu două dintre ele.

Din păcate, situația se repetă și în cazul fabricii de cămăși, care trebuie să plătească pentru ridicarea textilelor. Astfel, dacă gunoiul menajer și hârtia se plătesc cu 167 lei/metru cub, pentru deșeul textil se plătește 330 lei/tonă. Culmea, prețurile au crescut tocmai în pandemie.

Potrivit Cristinei Hâncu, pentru hârtie, carton și gunoiul menajer se cunoaște destinația, pentru textile nu. „În trecut se ardeau la mare adâncime, dar acum sunt preluate de la firma locală cu care colaborăm noi de către firme specializate în reciclarea deșeurilor textile,” explică ea.

Pentru Târnava, anul acesta s-a dovedit a fi mai dificil decât 2020, când s-au lucrat preponderent uniforme de unică folosință pentru a înlocui comenzile anulate din modă.

În schimb, dupa ce au repornit importurile din Asia, au scăzut drastic comenzile de uniforme, chiar dacă moda și-a mai revenit. „Anul acesta au fost micșorate sau anulate comenzile din modă, plățile au fost și sunt aproape toate întârziate, iar uniformele s-au produs în Asia. Am rămas doar cu comenzi mici din modă și uniforme,” precizează directoarea Târnava.

În lipsa comenzilor, fabrica s-a reorientat către licitațiile de uniforme din țară și a început să colaboreze cu firme din țările nordice, Rusia și America. „Problema este că prețurile s-au micsorat cu până la 30%, ceea ce ne îngreunează mult activitatea, având în vedere că costurile nu au scăzut deloc, ci dimpotrivă: cresc permanent.” (C.H.)

În concluzie, chiar dacă avem o lege, aceasta nu se aplică. Producătorii români nu au unde să valorifice deșeurile, nu sunt încurajați să o facă, iar informațiile din domeniu sunt vagi și greu de obținut.

În plus, nu sunt disponibile soluțiile tehnologice și tehnice pentru recuperarea deșeurilor, companiilor le lipsesc cunoștințele de reciclare, și sunt dificil de găsit posibilitățile de reciclare.

În mod cert, pentru rezolvarea problemelor privind textilele pre sau post-consum sunt necesare investiții, deoarece piața produselor reciclate este extrem de redusă, iar costurile de procesare sunt ridicate.

Foto: Unsplash