Independentă, Alexandra Lăzărescu a reprezentat singură afacerea Half Drop la Heimtextil, dar s-a descurcat onorabil. Deschisă, comunicativă și senină, Alexandra e om de marketing instinctiv, la care lucrurile par să curgă foarte natural. Absoarbe informația ca un burete, își notează tot ce o interesează, e curioasă și fresh, mereu în căutare de soluții și idei noi.

Ca orice spirit creativ, Alexandra Lăzărescu face o grămadă de lucruri în același timp. Și-a luat de curând dreptul de semnătură ca arhitect, dar businessul pe care l-a început acum doi ani împreună cu o altă Alexandra (Petrache) ține de creația și producția de textile pentru casă. A lucrat timp de cinci ani în Shanghai pentru o firmă de arhitectură americano-chineză, unde a prins gustul pentru decorațiuni interioare în timpul unor „pauze” în care se ocupa de proiecte de hoteluri sau vile.

Colecționează stampe, măști, ceramică cu care umple pereții casei părintești din Curtea de Argeș și pe cei ai apartamentului din București, și s-a întors în România pentru că aici poate să le facă pe toate: să-și vadă și de inspirație, și de viața personală. Half Drop face creație de textile și produse de interior, de la perdele, pernuțe decorative, obiecte de iluminat sau destinate zonei de dining, fețe de masă, traverse și individualuri.

Heimtextil este primul târg la care participi?

Nu, am mai fost la câteva, dar mi-am dorit foarte mult să vin aici. În septembrie am participat la London Design Week și a fost o experiență foarte interesantă, pentru că acolo oamenii sunt mari devoratori de design, pun întrebări. N-am văzut niciodată vreun eveniment la care lumea să stea la coadă de la ora 9 ca să intre la 10 în sală.

A avut vreun ecou?

Am trimis mostre unor designeri și am avut acoperire media, dar se zice că marja de timp pentru concretizarea unui proiect este de la 4-6 luni în sus. Practic, noi facem treaba asta de puțin timp.

Unde vă imprimați modelele?

În China deoarece n-am găsit în România același cumul de calități. Contrar prejudecăților, în China se fac lucruri de calitate, totul e competitiv. China vinde pentru orice tip de buzunar, de aceea Louis Vuitton își face genți acolo… Sigur că ne-am dori să avem propriul sistem de printare, dar prețurile sunt de la 60.000 de euro în sus. Plus că printul pe textile naturale este ceva mai complicat, presupune multe procese preimprimare și postimprimare. Am auzit că se vor face niște mașini de tricotat care lucrează după modele digitale, dar sunt la stadiul de proiect, încă în crowdfunding. Sigur că există tot felul de variante, noi am încercat pe suport textil pentru că ni s-a părut cel mai accesibil, dar putem încerca pe orice, chiar și tricotaje…

Nu e prea departe China?

Nu, singurul impediment este timpul petrecut în vamă, dar altfel comenzile noastre fac două săptămâni, vorbesc de cantități mici care pot fi trimise cu avionul. Din păcate, n-am găsit nici materialele, nici printul de calitatea dorită la noi, nemaivorbind de preț.

Ce clienți aveți?

Momentan clienții noștri sunt tineri care s-au săturat de Ikea și își doresc produse cu personalitate, în general draperii. Din păcate, acestea sunt încă văzute ca niște produse pe care le schimbi odată cu canapeaua, odată la zece ani. Sunt percepute ca o investiție, dar am clienți dispuși să plătească mai mult pentru calitate.

Ce te inspiră?

Suntem deja la cea de-a patra colecție și cea mai de succes, cea cu motive românești, dar recunosc că sunt influențată de călătoriile mele, sunt un globtrotter, iar asta n-are cum să nu-și lase amprenta asupra creației. Altfel, suntem influențate de motive arhitecturale și de câteva obiecte de suflet, precum preșurile tradiționale românești, despre care multă lume crede că sunt nordice. Ideea unei grafici de calitate este să fie sugestivă. Sigur, avem și motive mai violente vizual, nu foarte comode, dar sunt clienți mai curajoși cărora le plac. Produsele noastre nu se regăsesc într-o estetică generală, după modelul Ikea să zicem.

Vă inspirați din trenduri?

Nu prea, doar acum pentru colecția cu care am venit la Heimtextil ne-am inspirat puțin din trendurile coloristice pentru anul acesta. Noi am vândut bine și combinații de galben cu gri, foarte șic fără să pară puerile. Chestia cu patternurile românești a fost foarte la întâmplare: ne gândeam la o nouă serie de produse, respectiv corpuri de iluminat și căror desene le-ar sta bine pe un abajur. Am desenat două modele de inspirație românească și ne-au plăcut foarte mult.

Cum merge?

Pentru ceva început acum doi ani suntem destul de OK, ținând cont că abia din septembrie am început să participăm la târguri și să facem puțin marketing.

V-ar tenta textile pentru pat?

Sigur că da, însă ar fi foarte scumpe și trebuie să printezi cantități mari. Noi am analizat o gamă largă de produse ca să ne dăm seama cam ce am putea face, lenjeria de pat nu se încadrează pentru moment. Acum printăm multe modele pe cantități mici, iar pentru asta China ne răspunde bine nevoilor pentru că are prețuri mari, dar tot sunt mai mici decât în Europa.

Te-a ajutat experiența din China, ți-ai făcut niște contacte?

Da, însă am căutat și singură, deoarece nu făceam design de textile pentru firma respectivă. Aveam niște proiecte mici, cum ar fi un hotel cu niște vile pentru care făceam design interior și a fost o experiență benefică să gândesc de pildă cum ar trebuie să arate un tapet ca să dea bine.

Cum a fost în China?

Minunat. Shanghaiul e cosmopolit, amestecat, deschis. Oamenii sunt interesanți, există libertate și comoditate în a lucra cu oricine, nu ești presat de convenții sociale. Am fost întrebată de ce nu aleg să plec iar să lucrez într-o altă țară. Cred că a fi designer independent înseamnă să poți alege singur unde vrei să lucrezi și ce costuri implică viața ta. Mi-am făcut socotelile, și în altă parte decât în România nu aș putea face toate acestea, ar trebui să mă angajez și să las partea de creație după program. Eu sunt implicată în toate stadiile producției și trebuie să fiu aproape. Am încercat de la distanță, dar n-a mers. În ce privește clienții, oamenii știu și nu știu ce vor, deci pot spune că fac mai mult o muncă de vânzare decât de designer. Dar mă bucur să văd că se încearcă și la noi ieșirea din convențional, că se folosesc și alte materiale decât cele tradiționale pentru decorarea interioarelor, că sunt oameni care apelează la arhitecți sau la specialiști.

Ar fi interesant să intrați în horeca?

Nu lucrăm în horeca, deoarece există anumite cerințe pentru textile pe care noi acum nu le îndeplinim. De pildă, trebuie să li se aplice diverse tratamente de ignifugare etc. Încă suntem la început, experimentăm cu produse, culori, grafică. Nu putem nici să ne asociem strict cu piața românească, deoarece este prea mică, iar în Europa lucrurile sunt foarte diferite. În Italia se caută luxul, eclecticul, barocul, grafica încărcată, materiale prețioase, în țările nordice exact opusul. Poate acolo ar fi o piață pentru noi. Anul acesta vom propune desenele noastre imprimate și pe niște haine, modele de bază. Mama are un atelier de croitorie la Curtea de Argeș, deja avem și materialele și trebuie să începem.

Cât printați la o comandă?

De obicei, 20 de metri, iar asta grație înțelegerii mele cu fabrica respectivă. Prețul este mai mic decât la o comandă din România de 50 de metri. Am încercat o colaborare cu cineva de la Ploiești, o firmă care s-a dat peste cap să ne găsească materialul potrivit, din păcate n-am reușit. Asta e problema la noi, că trebuie să alergi după materiale, în schimb în China cei care-ți imprimă au la dispoziție și suportul textil. Eu mă așteptam să găsesc imprimerii peste tot, iar diferența să o facă grafica sau abordarea față de produs, dar nu e așa. Calitatea imprimeului face diferența. Or, avem nevoie de furnizori care să livreze produsul complet, pentru ca noi să ne putem concentra pe creație. Una e să gândești un produs, alta e să-l realizezi, dar dificultățile acestea duc la o competitivitate aiurea, în loc să primeze designul.

Cum e cu comunicarea între client și designer?

Eu abordez creația de textile la fel ca pe cea de arhitect: un profesionist pregătit să livreze niște produse bazate pe cerințele clientului, care să îndeplinească anumite condiții de estetică și funcționalitate. Numai că acea casă nu o faci pentru tine, ci pentru cineva care va trăi toată viața în ea, de aceea trebuie să-și pună amprenta asupra sa. Practic, trebuie să-i canalizezi puțin direcțiile clientului.

Bănuiesc că produsele sunt cusute la Curtea de Argeș?

Sigur, dar petrec și eu timp în croitorie și țin să tai personal toate produsele, pentru ca totul să fie perfect aliniat și încadrat. Consider că trebuie să-mi respect munca de la cap la coadă, iar asta se reflectă în produsele noastre.

Unde vindeți, ați încercat și platforme online gen Vivre?

Vindem online pe site-ul propriu www.half-drop.ro. Am avut câteva discuții cu retaileri online, dar nu mă prea împac cu comisioanele lor, mi se pare mult

30-40%. Eu am un preț pe site și nu pot lăsa clienții să cumpere din altă parte mai scump. Fiind încă de început, marja de profit este uneori inexistentă la unele produse.