Ionuț Rus cunoaște pe de rost întreaga istorie a cânepii din România. Pasionat de revitalizarea acestei plante nobile cu aplicații textile, el mi-a povestit cu lux de amănunte cât se cultiva pe vremuri, unde erau topitoriile, filaturile, țesătoriile, ce tehnologii foloseau și care era proveniența lor.

De profesie economist și de vocație „hempster”, Ionuț și-a făcut foarte bine temele înainte de a porni businessul De Ionescu. Brandul său oferă vestimentație din cânepă pentru bărbați și „cele mai organice costume din lume”.

O călătorie în Asia motivează pornirea businessului

Povestea sa începe în Nepal, în timpul unei călătorii revelatoare. Întâmplarea a făcut să întâlnească un bun cunoscător al cânepii, japonez de origine, care i-a explicat că cea mai bună cânepă peste care dăduse în toată cariera sa era de proveniență… românească. „Acest om lucra în domeniul cânepii de peste 30 de ani, cunoștea piața bine, mergea la expoziții în Franța. De atunci mi-am propus ca atâta timp cât trăiesc să mă ocup de revitalizarea cânepii în țară”, explică Ionuț Rus pentru Dialog Textil.

Pe locuri, fiți gata, start!

Așa că acum doi ani, la reîntoarcerea din Asia, punea bazele afacerii în garajul familiei din Bistrița. Primii pași au fost de tatonare și cercetare a pieței. A început să caute vechii ingineri textiliști și a avut surpriza să constate că unii dintre ei nu-și mai găsiseră locul în industrie după închiderea fabricilor, ci s-au angajat pe posturi cu mult sub nivelul lor profesional. „Unul dintre ei lucrează în prezent ca paznic la Lidl”, mi-a spus Ionuț.

A început să caute lucrări științifice, teze de doctorat, s-a cufundat în biblioteci, a studiat texte care făceau referire la cânepă, la tradițiile și obiceiurile legate de ea. A apelat pentru documentație specifică și la ajutorul INCDTP, unde i s-a explicat că acum în industrie se lucrează doar fibrele „viitorului”. În schimb, a găsit bibliografie la Facultatea de textile din Iași, unde a stat de vorbă cu foști profesori, octogenari.

Sourcing local pentru revitalizarea unei industrii pe cale de dispariție

Chiar dacă a întâmpinat multe obstacole și rezistență, sau poate tocmai de aceea, hempsterul nu s-a dat bătut. A bătut la ușa ultimei filaturi de in și cânepă din țară, cea din Fălticeni, a cărei activitate s-a restrâns drastic și care este menținută în viață de comenzi mici. Aici încă se lucrează, dar cu utilaje vechi, de proveniență sovietică.

„Mi-e teamă că dacă filatura de la Fălticeni se va închide, vom ajunge tabula rasa și se va pierde tot know-how-ul unei industrii”, spune el.

De aceea se gândește să păstreze cumva toate mărturiile și cunoștințele privind cânepa, posibil sub forma unui documentar în care să prezinte situația actuală și provocările acestei industrii pe cale de dispariție.

În ce privește fibra, chiar dacă la noi s-a reînceput cultivarea de cânepă, nu mai există topitorii, așa că Ionuț este obligat să apeleze la importuri de fibră topită din Belarus, Ucraina sau Lituania. După ce se filează și se țese, materialul crud este dus spre finisare și vopsire la Industry Transilvan din Gheorghieni. Mai apoi, partea de coasere se realizează în cadrul unui atelier din centrul Ardealului.

Și pentru că gândește un business extrem de sustenabil, prin care se folosește tot ce ține de cânepă, Ionuț dorește să treacă la următorul nivel și să apeleze pentru cusut la ață din cânepă, să folosească vopsele naturale, iar din resturi și deșeurile textile să facă paturi pentru căței.

El subliniază că dacă acum în lume se fabrică în principal cânepă cotonizată cu tehnologie chinezească, Filatura de In și Cânepă Fălticeni are utilaje care prelucrează firul în mod mecanic, fără a-l cotoniza. „Este un proces tehnologic care riscă să dispară, pentru că, din păcate, nimeni nu mai prelucrează cânepa în acest fel.” (I.D.) În schimb, cânepa cotonizată conține, evident, bumbac, astfel că valoarea sa nu mai este aceeași.

Chiar dacă țesătura din cânepă naturală are mici imperfecțiuni, acele noduri demonstrează că este 100% naturală.

„Mie îmi plac micile detalii, vrem să arătăm că imperfecțiunea e o nouă estetică a frumosului și că nu există două haine la fel”, adaugă fondatorul firmei De Ionescu.

Cucul, emblema brandului

Chiar dacă se adresează clienților de pretutindeni, Ionuț a ținut la componentele românești ale brandului, de aici și numele „De Ionescu”. Iar ca emblemă a ales cucul, o pasăre-simbol în cultura românească și una dintre cele mai cântate din tradiția populară. „Se spune că cucul este pasărea care cântă de Buna Vestire. Ea e totodată și simbolul eternei reîntoarceri, iar asta rezonează cu noi pentru că vrem să revitalizăm cânepa. E o pasăre greu de înțeles, nu impresionează prin frumusețea cântecului, dar este considerată sacră, fiind asociată cu Arhanghelul Gabriel, ca un semn bun sau un glas profetic”, mai spune el.

De Ionescu este un brand tânăr, cu un profil extrem de bine conturat și cu o doză reală de sustenabilitate, care nu se ascunde în spatele unor sloganuri sforăitoare, de moment. Iar cum cânepa cunoaște un moment de revenire, grație redescoperirii calităților sale antibacteriene și antimicrobiene, proprietăților sale biodegradabile și eficienței superioare comparativ cu bumbacul, De Ionescu are toate șansele să se impună pe un palier superior, premium, unde clientul știe ce cumpără și alege în mod asumat un produs atemporal, și nu unul fast-fashion.