Cine ar fi crezut că poate fi așa de greu să găsești costumul potrivit pentru un banchet de clasa a 8-a? Cu așa o pleiadă bogată de retaileri și producători de costume pentru bărbați pe piața noastră, nu mi-aș fi imaginat că nu voi găsi ceea ce-și dorea fiul meu Max: un costum maro cu dungi, în stilul actorului David Tennant, al zecelea Dr Who.
Operațiunea „costumul“ a început cu cutreierarea mallurilor, a continuat cu labirintul de la Obor, unde chiar și vânzătoarele se pierd când vin dimineața să deschidă, apoi cu cotloanele gen escape room de la Apaca, unde am sărit peste muncitori cu bidinele și am făcut slalom printre gropi în care ne puteam rupe picioarele, am trecut pe la magazinul Unirea și am poposit chiar și pe un magazin online. Ba am apelat și la câteva fabrici. Nimic… Dintre sutele de costume înșirate frumos pe standere, toate erau pe negru, gri sau bleumarin, cu câteva mici excepții „de vară“.
„Nu se mai poartă maroul, e o culoare bătrânicioasă“, au încercat să mă convingă vânzătoarele. Argumentul că o culoare nu este la modă nu are nicio valabilitate pentru fiul meu, ale cărui preocupări țin mai degrabă de intelectual decât de vreo estetică vizuală. Iar la 14 ani, cum ai vrea să te îmbraci altfel decât ca unul dintre eroii tăi preferați, un doctor aventurier, care străbate timpul împreună cu prietenii săi?
În ciuda kilometrilor parcurși cu frenezie (cu toate că entuziasmul mi s-a topit spre final), costumul maro cu dungi nu s-a lăsat găsit. Aceeași marfă peste tot – așa se poate sintetiza experiența mea. Am căutat costume și-am dat peste uniforme…
Cum să ne diferențiem pe piață, dacă vindem ce au și alții? Bănuiesc că putem merge la sigur, cu negru, gri și bleumarin sau putem să ne „aventurăm“ cu maro…
Dacă și maroul o fi vreo aventură?!
