Semnalele de îngrijorare de la începutul anului continuă să reverbereze asupra mediului economic global, iar România nu are cum să scape neafectată.
Pe lângă dificultățile deja existente, criza economică și scăderea consumului, epidemia de Covid 19 a lovit din plin afacerile textile. Moda are unul dintre cele mai puternice coeficiente de globalizare, iar oprirea fabricilor din China pentru trei săptămâni, urmată de reluarea producției la capacitate redusă, au marcat puternic tot lanțul de producție care, ca un castel de cărți, s-a dărâmat în scurt timp. Italia, unul dintre principalii parteneri de afaceri ai producătorilor români, este în carantină, o situație cu implicații grave pe plan social și economic, iar lucrurile nu par să se rezolve curând.
Unii retaileri, disperați să se aprovizioneze cu materie primă, și-au reconsiderat sursele, apelând la alte țări din Asia sau mai aproape, din Turcia. Însă China este cel mai mare producător de textile al lumii, iar capacitățile sale sunt greu de înlocuit. Lupta pentru țesături și accesorii este inegală, deoarece brandurile puternice au plusat, oferind mai mult sau chiar „cumpărând” bunăvoința managerilor turci pentru a obține prioritate în finalizarea comenzilor.
Deja fabricile românești se confruntă cu lipsă de materiale, etichete, accesorii și multe sunt în situația de a rămâne în gol de producție. Câți dintre manageri și-au făcut un plan de urgență? Probabil niciunul, pentru că ne confruntăm cu o situație fără precedent.
Însă sper ca aceasta să fie o lecție valoroasă pentru branduri care ar trebui să-și distribuie riscurile mai inteligent, apelând și investind în surse mai apropiate de piețele lor de desfacere. Iar când vor rămâne fără marfă în magazine, și fără clienți prin malluri, poate se vor trezi…
