Pentru Andreea Anghel-Dissanaya frumusețea e peste tot, până și în cele mai îndepărtate sau puțin dezvoltate locuri ale planetei. De aceea, când i s-a oferit ocazia să muncească în țări precum India, Pakistan sau Sri Lanka, nu a spus nu. S-a adaptat la căldură, mâncare, obiceiuri și cultura locurilor și a îmbrățișat cu totul ideea unei aventuri pe termen lung.

În prezent, Andreea este responsabilă de opt fabrici de confecții din India și se ocupă de implementarea unui proiect de lean manufacturing în cadrul acestora.

Pandemia de coronavirus a prins-o în India, unde sunt angrenați în industria textilă în jur de 45 de milioane de oameni. Afacerile au scăzut și acolo, unele comenzi au fost oprite sau anulate, însă acum clienții au revenit cu diverse propuneri de plată. La fel ca la noi, unele fabrici au început să producă măști sau combinezoane de protecție, dar lucrurile încep să se reașeze pe făgașul normal, chiar dacă efectele crizei se vor face simțite pe o perioadă mai îndelungată.

Cum ai ajuns să lucrezi în India?

Am absolvit afaceri internaționale, iar în industria textilă am ajuns întâmplător: după terminarea facultății, primul loc de muncă a fost la o fabrică de textile. Era o mică afacere de familie, unde majoritatea persoanelor trebuia să fie multiskilled. Nu a durat mult până când am ajuns în sala de producție și am descoperit comenzile, consumul de materiale, fișele tehnice, dar și cum se ambalează, cum se încarcă în camioane, cum se face vama și multe altele.

În India am ajuns printr-o companie britanică la care am lucrat în România, Crystal Martin International, care în 2006, când a închis biroul din România, mi-a oferit o poziție în India, pentru a coordona activitatea furnizorului de acolo. După doi ani în India, chiar mi-am dorit o schimbare, pentru că India în 2006 era destul de puțin dezvoltată, iar într-un orășel de două milioane de locuitori eram mai puțin de zece străini „permanenți” și un singur hotel unde găseam mâncare continentală! Așa am ajuns în Sri Lanka, cu câteva luni înainte de terminarea conflictului civil, unde am stat până la urmă 11 ani! În timpul ăsta, am mai avut câteva ieșiri, în Pakistan și Bangladesh, pentru perioade scurte, iar acum am revenit în India de aproape un an. După ce se mai așază puțin lucrurile, probabil că voi reveni mai aproape de casă, Covid-ul m-a făcut să văd lucrurile din altă perspectivă, probabil că pe noi toți!

Ce faci acolo, ce sarcini ai și cum te-ai acomodat cu mediul de lucru de acolo?

În acest moment sunt general manager operations, împărțind cele 24 de fabrici cu încă doi colegi indieni și fiind direct responsabilă pentru opt fabrici. Am participat în februarie și la finalizarea și deschiderea unei noi unități de producție, cu o capacitate de 300 de mașini. Acesta a fost proiectul meu de suflet în acest ultim an, a însemnat multă muncă și implicare, dar și rezultatul final a fost pe măsură. Compania noastră planifică și extinderea în alte zone, în India și în străinătate, însă aceste proiecte vor fi probabil amânate.

În plus, sunt responsabilă de implementarea unui proiect de lean manufacturing, alături de o echipă de consultanți din Canada, Bangladesh și Sri Lanka, inițial în trei dintre unitățile de producție, urmând să se extindă în toate cele 24 de fabrici în viitor.

Când am început să lucrez în India prima dată, am venit ca într-o aventură, îmi amintesc și acum nerăbdarea și interesul după prima misiune de recunoaștere. Am venit cu inima și mintea deschise și dorința de a cunoaște și reuși m-au ajutat mult, pentru că acomodarea poate fi destul de grea inițial. Am fost și eu impresionată de mizerie, sărăcie, căldură – sunt primele lucruri pe care le observi. Dar India are mult mai multe de oferit, trebuie doar să ai curiozitate și curaj să descoperi.

Profesional, a durat ceva vreme să mă obișnuiesc cu încetineala cu care se desfășoară lucrurile, apoi problemele de comunicare – necunoscând limba, adaptarea culturală, ajustarea așteptărilor, noi tehnici de motivare, programul de lucru de șase zile, căldura, mâncarea. Am învățat multe în acești ani, profesional și personal, atât despre Asia, cât și despre mine.

Ce diferențe sunt între cum se lucrează în România sau Europa și în India/Asia? Ce ar trebui să învețe producătorii români de la managerii din India, dar angajații?

Este greu să generalizăm, sunt însă câteva lucruri pe care le-am apreciat în acești ultimi ani la unele dintre companiile pentru care am lucrat. Sunt câteva companii în Asia care au mers mai departe de sistemul clasic de a produce ce le cer clienții și au devenit adevărați parteneri în găsirea de noi soluții de producție, noi materiale, noi tehnologii și chiar noi domenii de activitate din IT sau retail. De exemplu, MAS Holdings din Sri Lanka, care are la ora actuală peste 100.000 de angajați în nouă țări și produce de la țesătură, accesorii, tricouri, lenjerie de corp până la wearable technology, soluții pentru start-up-urile din fashion (MAS click), consultanță, inclusiv IT. Clienții apreciază mult mai mult acești furnizori și pozițiile lor sunt mult mai puternice și stabile atunci când oferă servicii și afaceri cu valoare adăugată.

Cum industria 4.0 aduce schimbări majore pe partea de tehnologie, de la digitalizare și automatizare la optimizare și personalizare a producției, companiile românești trebuie să adopte metode progresive de producție și de afaceri la scară largă, prin implementarea principiilor lean de exemplu, nu doar în producție, ci în toate ariile – management, servicii clienți, logistică etc. De asemenea, nu doar implementarea acestor tehnologii și procese, ci și menținerea lor pe termen lung și continua îmbunătățire trebuie să devină o rutină.

Foarte importantă mi se pare și integrarea verticală, pentru a nu depinde de furnizori externi și a reduce problemele de preț, calitate, timp de livrare. Diversificarea producției și abilitatea de a introduce schimbări radicale și rapide sunt de asemenea foarte necesare pentru o concurență eficientă.

Alte câteva lucruri pe care le-am apreciat la unii dintre cei mai buni producători din Asia sunt standardele înalte de inginerie și calitatea excelentă a produselor, dar și a serviciilor pe care le oferă, precum și relațiile cu clienții. De asemenea, disponibilitatea la schimbare și inclinația către studiu.

Ce tipuri de comenzi lucrați, ce cantități? S-au micșorat și acolo comenzile?

Compania noastră se axează pe produse pentru bebeluși și copii, exportând mai ales în Anglia și SUA. Clienții sunt în general bazați pe volum mare și prețuri reduse, gen Primark, Asda, Garan, Tesco, Carrefour, H&M etc. Comenzile pot fi de la 5.000 de bucăți pentru liniile fashion până la sute de mii la basic. Majoritatea produselor noastre au broderie și/sau imprimeu, aplicații, capse, nasturi etc.

Înainte de criză se preconiza o creștere a cifrei de afaceri de 20% în acest an. De aici și nevoia de extindere într-o nouă zonă, pentru că forța de muncă a devenit din ce în ce mai greu de găsit și mai scumpă în zona actuală, din cauza concentrației mari de producători. Acum planurile sunt oprite și probabil așa vor rămane pentru 6-12 luni.

Când se gândesc la producția asiatică de fashion, mulți văd sweatshops și condiții indecente. Ce părere ai?

Din experiența mea în India, Sri Lanka, Bangladesh și Pakistan, pot spune că există fabrici mari, cu sute sau mii de mașini și utilaje moderne, care satisfac toate condițiile de audit social și conformitate, și aceste unități de producție sunt cele care lucrează cu marile firme.

Mai departe, povestea este puțin mai complicată, pentru că toate aceste certificări și satisfaceri ale cerințelor presupun costuri mari. Există și mici fabrici care nu sunt atât de strălucitoare, până la ateliere de una-două persoane care lucrează într-o cămăruță. Este totuși și o componentă culturală și un stil de viață, pentru că mulți dintre cei care lucrează în aceste locuri așa trăiau oricum, nu este o înrăutățire a situației normale. Și trebuie să ne gândim și care este alternativa pentru aceste condiții, care poate fi mult mai rea!

Cum îți merge în această perioadă, ce se întâmplă în partea aceea de lume? Ați închis, ați rămas fără comenzi sau faceți măști și halate?

Guvernul Indiei a hotărât un lockdown general de pe 23 martie, care ulterior a fost extins până pe 4 mai, însă anumite industrii, printre care și cea textilă, au fost exceptate și li s-a permis funcționarea, cu respectarea unor condiții stricte. Unele fabrici au început producția de PPE, dar nu la scară largă. Firmele mai mici au început producția de măști, iar cele cu posibilități de a investi în mașinile necesare au trecut la combinezoane de protecție. Însă zona în care mă aflu eu angajează circa 650.000 de oameni în domeniu, iar în India 45 de milioane de oameni sunt implicați în industria textilă, așadar numai o foarte mică parte a lor poate fi antrenată în acest domeniu.

Comenzile au fost oprite sau anulate, în funcție de client, dar după șocul inițial clienții au revenit cu diverse alte propuneri, reduceri de preț, plata și livrarea comenzilor produse etc. Cred că încă nu s-a dezmeticit nimeni complet, dar ținând cont de scăderea drastică a vânzărilor în magazine, precum și online, și de sezonalitatea multor produse, efectul va fi cu siguranță simțitor, cel puțin pe termen scurt.

Înainte de criză se preconiza o creștere a cifrei de afaceri de 20% în acest an. Acum planurile sunt oprite și probabil așa vor rămane pentru 6-12 luni.

Dintre toate locurile unde ai muncit, care ți-a plăcut cel mai mult și de ce?

Mi-a plăcut în Pakistan, a fost o experiență profesională frumoasă, unde într-un timp scurt am observat schimbări mari și o îmbunătățire semnificativă. A fost prima dată când am văzut o fabrică de confecții unde toți angajații erau bărbați! M-au uimit munții de produse sau componente pe linia de producție, dar mai ales unul dintre angajați ștergându-se pe frunte cu un tricou la care lucra. Sunt imagini pe care încă le revăd!

Oamenii cu care am lucrat acolo erau deschiși la schimbări și dornici de a învăța, cu un simț al umorului neașteptat. Acolo mi-am primit porecla de domnișoara Yes, But Why. Însă fiecare loc a avut experiențele frumoase, personale și profesionale.

Dar dintre toate locurile pe care le-ai vizitat?

Bali rămâne cel mai frumos loc pe care l-am văzut, în care am simțit o energie extraordinară. Mi-au plăcut enorm peisajele de un verde incredibil, mâncarea, multitudinea de tradiții și templele extraordinare, obiectele artizanale, viața simplă a oamenilor și, cum spuneam, energia.

Ce crezi că se va întâmpla după Covid-19 în industria modei?

Din ultimele analize, se pare că efectele Covid vor fi simțite pentru 9-12 luni, ținând cont că majoritatea vânzărilor de fashion (circa 80%) aveau loc offline. Se așteaptă ca scăderile veniturilor pentru producători și retaileri să fie undeva între 28 și 38% la sfârșitul lui 2020, iar acest lucru va avea un impact major asupra fluxurilor de capital, numărului de angajați, venituri și cheltuieli pe angajat etc. Dintre efectele pe care le văd eu, partea bună, cred că se va evita pe cât posibil irosirea resurselor ca până acum, prin dezvoltarea și adoptarea pe scară mai largă a diferitelor tehnologii, precum 3D sampling, 3D printing, evitarea călătoriilor și înlocuirea lor cu întâlniri virtuale, adoptarea de noi sisteme de producție bazate pe flexibilitate și viteză (ex. lean), ceea ce va avea un impact pozitiv și pe partea de durabilitate.

Trendul de durabilitate și transparență va continua, probabil chiar mai evident decât înainte de Covid, iar companiile va trebui să demonstreze un impact pozitiv asupra societății și mediului înconjurător.

Discuțiile deschise deja pe teme de near-shoring și safe-shoring vor deveni parte din strategiile mai multor producători, ceea ce ar putea însemna noi oportunități pentru vechii producători de textile mai aproape de piețele de desfacere, inclusiv România. Însă și aici se vor ivi probleme de verticalitate în lanțul de aprovizionare, disponibilitate a forței de muncă, posibil import de forță de muncă din țări mai puțin dezvoltate, migrație etc. Pe de altă parte, aceste mișcări ar însemna pierderea locului de muncă pentru milioane de oameni din țări sărace, a căror existență depinde de aceste venituri. Să nu uităm că nu vorbim doar despre producătorii de îmbrăcăminte, ci și despre o întreagă armată de industrii și meserii, de la producătorii de bumbac până la cei de ață și pungi. Pe termen lung, probabil clienții finali vor uita experiența Covid-19 și vor reveni la obiceiurile de consum de dinainte. Acest lucru va pune din nou presiune asupra comercianților pentru prețuri cât mai reduse și probabil că ciclul se va relua.