Pandemia de coronavirus, pornită din Wuhan, China, a creat blocaje în lanțurile de aprovizionare la nivel mondial. Au suferit de pe urma lipsei de materii prime toate marile industrii, de la cea de automobile până la construcții și cea manufacturieră. Fabricile de textile și confecții, care se înscriu într-una dintre cele mai globalizate ramuri ale economiei, s-au trezit în imposibilitatea de a derula comenzi, din cauza lipsei de materiale și accesorii.

În acest context, a redevenit importantă tema capacităților locale, iar discursurile naționaliste au prins un miez mai degrabă pragmatic decât populist.

Lovită de lipsa de materiale necesare pentru protecția personalului medical și a populației, Europa și-a adus aminte de propria industrie de T&C, pe care și-ar dori să o revitalizeze. Însă atunci când statele europene se vor decide să sprijine investițiile locale, vor avea surpriza să constate că unele dintre acestea au intrat deja pe mâna chinezilor.

În cazul României, cel mai cunoscut exemplu este cel al fabricii Biancospino din Breaza, care acum trei ani a fost achiziționat de grupul taiwanez Quang Viet Enterprise Co, printre clienții căruia se numără Adidas, Ralph Lauren, Puma, Nike, Helly Hansen și alții.

Un alt exemplu este cel al companiei Trans Euro Textile, din Cisnădie. Fabrica a aparținut grupului Lacoste, pentru care producea tricouri, cămăși și pulovere. A fost înființată în 1998 și a lucrat pentru Lacoste până în 2019, când a fost vândută către Zhejiang Sunrise Garment Group Co., Ltd.

Dar investiția de textile și confecții asociată cel mai des cu China este Dragonul Roșu, aparținând Niro Group. Spațiul de box-uri de retail cuprinde peste 5.500 de comercianți, mare parte dintre ei chinezi care importă și vând marfă în întreaga țară, deseori la prețuri de dumping. Parcările complexului comercial se umplu în fiecare dimineață de sute de autoutilitare cu numere de înmatriculare din toate părțile României, iar comercianții se cunosc bine cu partenerii lor chinezi, de la care cumpără marfă de mulți ani.

În ce privește producția, în țară au mai apărut câteva firme cu capital chinezesc care fabrică biciclete, ambalaje sau chiar autobuze electrice. Dar cea mai mare investiție chineză de până acum este una imobiliară. China Investment Corporation, fondul suveran al Chinei, a preluat în 2017, pentru 12 miliarde euro, activele Logicor, care deține și în România patru parcuri logistice și 100 hectare de teren.

Cu toate acestea, România nu a cunoscut o activitate intensă din partea investițiilor chineze, în raport cu alți vecini sau state central și est-europene precum Ungaria, Cehia sau Slovacia.

Potrivit China-CEE Institute, comerțul româno-chinez totaliza acum doi ani în jur de 6 miliarde US$. Dar în timp ce exporturile românești în China abia se ridicau la 0,88 milioane US$, importurile ajungeau la 5,21 miliarde US$, în creștere de 22% față de 2017. Adică un deficit comercial în relațiile bilaterale de 4,32 miliarde US$.

În țara noastră sunt în prezent 12.742 companii cu capital chinez, iar China este pe locul 20 în clasamentul investitorilor străini din țara noastră.