Octombrie a însemnat o nouă ediție Fashion Connect. Evenimentul organizat de Dialog Textil a reunit la Sheraton specialiști din industrie, jucători mai mari sau mai mici din piață, designeri, furnizori de servicii și tehnologii care au dorit să se informeze asupra tendințelor producției de textile și asupra poziției pe care o au brandurile românești pe piață.
Feedback-ul a fost mai bun decât la edițiile precedente, grație caracterului interactiv al discuțiilor, cu toate că mai avem mult de învățat când vine vorba de comentarii aruncate din anonimatul mulțimii, fără a te prezenta sau a te face cunoscut publicului.
Din păcate, în ciuda eforturilor financiare și de organizare a acestui eveniment, mi-e ușor să remarc lipsa de interes a industriei. Mulți preferă să se lamenteze la ei în fabrică sau se lasă copleșiți de avalanșa problemelor, fără a înțelege utilitatea informării, a socializării, și în ultimă instanță, a coagulării unor idei care ar putea ajuta industria în ansamblu sau businessurile în particular.
Asta pentru că vorbim de o industrie „prăfuită”. Așa a descris-o unul dintre participați care a venit la eveniment din curiozitate, chiar dacă a părăsit textilele încă de acum 15 ani. Este o industrie în care nu s-a schimbat nimic, în care se duc aceleași discuții și în care toată lumea se plânge. În schimb, dacă cineva are o inițiativă, oricare ar fi aceasta, i se pun bețe în roate, i se spune că nu se poate, pentru că, nu-i așa, trebuie să moară și capra vecinului…
Pe scurt, cu ce-am rămas din Fashion Connect? Cu regretabila senzație că această industrie nu are unitate și că nu-și dorește să fie ajutată. În schimb, are nevoie de clienți care să stea la coadă în fața porții, de muncitori care să nu se plângă și de comenzi care să nu se termine…
O utopie, evident, pe care industria românească de fashion o visează cu ochii deschiși. Doar că totul se termină când răsare soarele, iar coșmarul zilei poate fi mai dureros decât orice vis frumos.