Foto: Hanne Bernhardsen Nordvåg

Pe Silvia Filip Endresen am cunoscut-o anul trecut, în plin lockdown, când o inițiativă a consultantului Răzvan Ionele a adus în același loc o mulțime de producători în derivă, mânați de dorința de a supraviețui cumva în condițiile dificile ale pieței. Silvia, ca mulți alți specialiști ai textilelor românești, are la activ un bagaj impresionant de competențe profesionale dobândite preponderent în afara țării. Căsătorită cu un norvegian, în 1998 avea oportunitatea de a dezvolta de la zero în Tunisia o unitate de producție de cămăși pentru branduri de lux.

Misiunea tunisiană s-a desfășurat pe parcursul a opt ani plini, după care și-a urmat soțul în Scandinavia. A oferit consultanță în domeniul textil firmelor suedeze, a intrat în industria creativă de fashion din Copenhaga, unde a pus bazele departamentului de producție al unui designer danez, iar din 2013 locuiește în Norvegia, la Oslo, de unde oferă consultanță companiilor manufacturiere care pornesc pe drumul sustenabilității.

Ce servicii oferă compania ta și cui se adresează? 

Noveltex Oslo oferă servicii de “înverzire” a proceselor de producție și produselor din industriile manufacturiere, cu accent pe industria ușoară. Acestea se referă la designul și implementarea proiectelor care au ca scop reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Deși multă lume crede că este vorba numai despre reciclare sau producție cu energie regenerabilă, sunt o mulțime de acțiuni care pot fi întreprinse la nivelul unei companii pentru a reduce emisiile. De exemplu, o mai bună utilizare a resurselor cum ar fi timpul și energia, prin digitalizare. Sau creșterea valorii adăugate a materiilor prime exploatate prin „upcycling”. Complementar, serviciile pot include și studii de piață cu acțiuni de business matchmaking pentru companiile pe care le-am ajutat deja să devină „verzi”. Clienții Noveltex sunt companii private care apelează direct la serviciile noastre sau firme mai mari de consultanță care au nevoie de expertiza noastră în domeniul industriei ușoare.

Al treilea shop in shop „O nouă viață” by Auchan, la Timișoara
Solve – un demers de design și consultanță românească în Danemarca
Weekday, brand aparținând H&M, a lansat o colecție de jeanși din deșeuri textile

Care au fost proiectele cele mai interesante pe care le-ai coordonat?

La nivel individual, toate proiectele la care am participat mi-au plăcut, însă cele care m-au îmbogățit cel mai mult profesional și uman au fost proiectul de lungă durată din Tunisia, colaborarea cu designerul Ole Yde și echipa sa din Copenhaga, și bineînțeles crearea propriului brand de cămăși ULV. Acesta din urmă, chiar dacă nu și-a luat zborul precum aș fi dorit, a fost un laborator extraordinar de unde am învățat intens despre branding, comunicare, dezvoltare de produs și mi-a îmbogățit, dacă pot să spun, portofoliul de competențe.

Ca și companie, Noveltex este tânără, are mai puțin de doi ani de activitate și din cauza pandemiei a înregistrat întârzieri în dezvoltarea proiectelor. Însă mi-ar plăcea să menționez unul dintre următoarele proiecte pentru care am semnat deja contractul cu un producător de mobilă din România. Acest proiect mă entuziasmează foarte mult. Împreună cu alți doi consultanți din echipă vom ajuta la ecologizarea liniei de producție, a produsului de serie mică și la dezvoltarea unei strategii de branding și comunicare axate pe sustenabilitate.

Ce părere ai despre industria ușoară din România, unde se situează în prezent? 

Cunosc companii și situații punctual, datorită networkului profesional. Dar dacă ar fi să extrapolăm pornind de la acestea, anumite companii sunt pe un drum bun, căci lucrează cu procese și produse inovative. Unele chiar au înregistrate patente și branduri proprii, ceea ce este foarte bine. Până la urmă, adevărata valoare a unei companii este dată de proprietatea intelectuală. Însă sunt și multe firme care au investit numai în achiziționarea de tehnologie, axate pe producția în lohn, fără a implementa modele de business și activități de R&D ce le-ar putea asigura o dezvoltare durabilă, cu cifră de afaceri și profit mai mari.

Cum s-ar putea diferenția fabricile românești pentru a ieși din motto-ul clasic „livrez calitate la preț redus”?

Le-aș recomanda să se axeze pe inovație și să înceapă cât mai repede să ecologizeze liniile de producție și produsul final. Dacă până acum clientul cerea preț competitiv (nu aș utiliza redus pentru că nu intră în semantica calității), calitate înaltă și livrare la timp, se apropie tot mai repede momentul în care un nou parametru va fi inclus, acesta fiind “amprenta de carbon”. Multe mărci de modă de top, furnizori și alți parteneri s-au angajat sub auspiciile inițiativei ONU privind schimbările climatice, să reducă cu 30% emisiile de gaze cu efect de seră până în 2030. Aceasta va însemna o presiune pe tot lanțul de aprovizionare al semnatarului pentru ca acesta să-și poată atinge scopul. Cu cât vor acționa mai repede pe această linie, cu atât mai mult vor avea de câștigat. Mai ales că în acest an și în cei ce vor veni sunt și vor fi fonduri și subvenții la dispoziția companiilor pentru a putea face investițiile necesare. Aici mă refer la investiții în digitalizarea producției, energie regenerabilă, un sistem smart de colectare a deșeurilor, transport electric și chiar comunicare.

Care sunt cele mai mari provocări ale modei și textilelor în prezent, când va deveni sustenabilitatea mainstream?

Cea mai mare provocare este că se produce prea mult și se irosește la fel de mult. Modelul fast-fashion produce cantități astronomice de deșeuri postconsum. De asemenea, modelul economiei lineare este complet nesustenabil și jucători mari din industria modei vin acum cu noi modele de business ce aplică principiile economiei circulare. Astfel, deșeurile devin materii prime, nu direct, ci prin prelucrarea lor mecanică sau chimică. Și aici nordul Europei a inovat și investit de ani buni în soluții care au intrat pe piață, cu precădere Suedia și Finlanda. De asemenea, designul este conceput pentru circularitate, retailul adăuga servicii de reparații sau/și închiriere, pentru a-i oferi produsului o viață cât mai lungă. În aceeași logică se dezvoltă și piața de îmbrăcăminte second-hand, nu datorită prețurilor mai accesibile, ci pentru că tinerii consumatori sunt mult mai conștienți în ceea ce privește mediul.

Însă pentru ca sustenabilitatea să devină mainstream este nevoie în primul rând de leadership puternic. Fie că este unul politic, necesar pentru a crea reguli și a înlesni acțiuni concrete, simple și eficiente atât la nivelul factorilor economici, cât și la nivelul societății. Fie că vorbim de conducerea companiilor care trebuie să alinieze acțiunile concrete cu strategiile lor de sustenabilitate și să comunice simplu și sincer. Prea multă literatură apropo de strategii și acțiuni a dus la un fel de “sustainability fatigue” în rândul consumatorilor. Iar profilul comportamental al consumatorului este actualmente preponderent în grupele ego și moderat, mai puțin în grupele smart și dedicat.

De unde trebuie plecat pentru a avea un lanț de aprovizionare sustenabil? 

Situația ideală este de a găsi echilibrul, astfel încât pilonii “mediu înconjurător” și “social” să nu fie defavorizați în fața atotputernicului pilon economic. Cum facem să împăcăm și capra și varza? Ei bine, circularitatea pune cel puțin în echilibru partea economică cu cea de mediu. Un lanț de aprovizionare sustenabil ar trebui să fie în primul rând un lanț circular, unde fiecare verigă are grijă de consumul de materii, materiale și energie. În plus, compania proprietară a produsului are grijă ca acesta să aibă o viață lungă și regenerabilă, iar în momentul în care produsul nu mai poate fi folosit, să fie colectat și să se întoarcă în ciclul tehnic.

Ce exemple pozitive ai putea oferi în acest sens? 

Aici aș putea să dau exemplul brandului finlandez Marimekko, ce are un produs cu design și calitate superioare, de lungă durată. Anecdotic, spunem că în țările nordice rochiile Marimekko se moștenesc din mamă-n fiică, dar aceasta este deseori realitatea. De asemenea, Marimekko are unități de producție pentru imprimerie în Finlanda și outsourcingul este făcut 70% în Europa. Colaborează cu Spinnova pentru fibrele reciclate, iar despre retail știu că la un moment dat au adăugat propriul serviciu de vânzări second-hand. În plus, îmi place comunicarea lor despre sustenabilitate, simplă și la obiect.

Ce proiecte ai, cum ți-a afectat pandemia traseul?

Obiectivul este ca Noveltex să dezvolte colaborări pe partea de ecologizare a industriilor manufacturiere, dar și să creeze punți de legătură între mediul de afaceri scandinav și cel din România și Tunisia.

Pandemia mi-a întârziat anumite proiecte, dar pot spune că a avut și un efect pozitiv. În primul rând pentru că online-ul facilitează participarea la evenimente pe care altfel nu le-aș fi putut accesa. De asemenea, mi-a acordat răgazul să mă întorc la studii și să aprofundez prin cursuri online la universitatea TU Delft din Olanda și Ellen MacArthur Foundation din UK un subiect de foarte mare interes pentru activitatea Noveltex: economia circulară.